Complementul circumstanțial de timp
Complementul circumstanțial de timp arată timpul în care se desfățoară acțiunea.
La ce întrebări răspunde complementul circumstanțial de timp?
Complementul circumstanțial de timp răspunde la întrebările: când?, de când?, până când?, cât timp?
În textele:
a. Ieri am sădit roșii în grădina școlii.
b. Zile întregi i-am ajutat pe părinții noștri la strânsul recoltei.
c. În vacanță plecăm în tabere.
complementele circumstanțiale de timp sunt exprimate prin:
adverb: ieri;
substantive în cazul acuzativ:
– cu prepoziție: în vacanță;
– fără prepoziție, dar însoțite, de obicei, de adjective sau numerale: zile întregi.
Prin ce este exprimat complementul circumstanțial de timp?
Complementul circumstanțial de timp este exprimate prin:
– substantiv în Ac. cu prepoziție: A venit la prânz.
– substantiv în G. cu prepoziție: La Tărtăria au fost descoperite trei tăblițe cu o scriere folosită înaintea erei noastre.
– verb la infinitiv precedat de o propoziție: Au plecat până a veni eu.
– verb la infinitiv precedat de un grup de cuvinte cu valoare de prepoziție: Înainte de a se ridica și-a privit colegii.
– verb la gerunziu: Ajungând acolo, i-a chemat la el.
– adverb de timp fără prepoziție: Ieri am fost la teatru.
– adverb de timp cu prepoziție: De mâine încep antrenamentul.
– grup de cuvinte cu valoare de adverb de timp: Clipește-abia din când în când.
– adjectiv cu prepoziție în Ac. (referire la vârstă): O cunosc de mică.
Observații:
Adjectivul sau numeralul din structura complementului circumstanțial de timp se ia împreună cu substantivul pe care îl însoțesc:
Anul trecut a obținut o mențiune.
Trei zile a ținut ninsoarea.
Substantivele care arată împărțirea timpului – ziua, noaptea, dimineața, lunea, marțea, vara, toamna, iarna etc. – pot avea rol de adverb, îndeplinind funcția sintactică de complement circumstanțial de timp, atunci când indică timpul în care se săvârșește acțiunea verbului pe care îl determină:
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară…
(Vasile Alecsandri, Iarna)