Inul

Inul este o plantă textilă și uleioasă.

Rădăcina inului este pivotantă.

Tulpina este delicată, subțire, ramificată spre vârf, putând ajunge la o înălțime de circa 1 m. În lungul ei se găsesc fibre lungi și rezistente.

Frunzele sunt lunguiețe, în formă de lance. Ele sunt așezate câte una la fiecare nod.

Florile sunt așezate în vârful ramurilor. Ele sunt formate din 5 sepale, 5 petale albastre care se deschid dimineața și se închid seara. Mai înăuntrul florii se află 10 stamine, tot albastre, din care numai 5 au antere, iar 5 sunt sterile. În centrul florii se găsește gineceul. În floarea de abia deschisă, anterele stau aplecate în afară, îndepărtate de stigmatul gineceului. Când soarele încălzește puternic, filamentele staminelor se îndoaie încet și anterele ating stigmatul. Polenizarea se mai poate face și de către insecte.

Inul se cultivă pentru semințele sale din care se extrage uleiul de in întrebuințat în alimentație și în industrie la fabricarea vopselelor pentru pictură, a cernelii pentru tipar, a săpunurilor etc. Făina de in este întrebuințată la medicină; și mai mare întrebuințare au fibrele textile de in. Dacă rupem o tulpină de in, observăm cu ușurință că în lungul ei se găsesc fire subțiri și tari. Fin aceste fibre se pot țese pânzeturi de cea mai bună calitate. Ca să dea fire cât mai lungi și tulpini înalte până la 1 m, inul se seamănă des. Se cunosc două feluri de in: inul cu tulpina mai scurtă și ramificată, cultivat pentru semințe din care se scoate uleiul și inul cu tulpina mai lungă și mai puțin ramificată, cultivat pentru fibre.

Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel