Bumbacul

Ce este bumbacul?

Bumbacul este o plantă textilă de climă mai caldă. Se cultivă și la noi, acolo unde sunt condiții favorabile.

Bumbacul are o rădăcină pivotantă, lungă de peste 2 m.

Tulpina crește până la înălțimea de 1,50 m și are două feluri de ramuri: unele numai cu frunze, numite ramuri de creștere; mai târziu, spre vârf, cresc ramuri cu flori, fructe și semințe numite ramuri de rod. Tulpina, la început ierboasă și verde, pe măsură ce crește devine lemnoasă și de culoare brună-roșcată.

Frunzele, mari, au limbul divizat în 3-5 lobi. Fața superioară a limbului este lucioasă, iar cea inferioară este acoperită cu o pâslă deasă de perișori scurți.

Florile sunt mari și au culoarea galben-deschisă. O floare este alcătuită din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine unite într-un mănunchi colorat și un gineceu. Florile apar pe rând, înfloresc dis-de-dimineață, iar către seară se ofilesc; în ziua următoare înfloresc altele și bumbacul înflorește până toamna târziu, când dă prima brumă.

Fructul este o capsulă. Când este matură, se deschide în 5 părți, dând la iveală o mulțime de semințe pe care a crescut câte un smoc de fire albe, lungi. Datorită acestor fire, semințele de bumbac, pe vreme uscată, sunt purtate de vânt la mari distanțe. Puful de fire care acoperă semințele constituie bumbacul brut. Îndată ce capsulele încep să crape, semințele cu puf sunt culese și duse la fabrici, unde cu ajutorul unor mașini se separă firele de semințe (egrenarea bumbacului). Puful obținut se presează în baloturi și se transportă la fabrici (filaturi) unde se torc firele de bumbac.

Bumbacul este cea mai folositoare dintre toate plantele textile. Vata se obține din bumbacul brut; după ce se curăță bine se albește. Din fire de bumbac se fabrică ața și se țes diferite pânzeturi și stofe. Din semințe se scoate un ulei bun în alimentație și la fabricarea săpunului. Resturile de la presă formează o hrană bună pentru vite (turte).

Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel