Regiunea Sudan

Așezare și întindere

Regiunea Sudan face tranziția între Deșertul Sahara, la nord, și pădurile ecuatoriale, la sud. Se prezintă ca o fâșie lată de circa 1000 km, care străbat întreaga Africă, începând de la Oceanul Atlantic, până la Marea Roșie. În această regiune a Africii toate elementele geografice (relief, climă, ape, vegetație) au caracter de tranziție, între partea nordică și partea centrală a Africii.

Relieful

Relieful regiunii Sudan este format dintr-o asociere de podișuri și depresiuni.

Podișurile au o înfățișare monotonă, cu înălțimi ce variază între 800 și 1000 m. Ele sunt formate mai ales din roci tari, rezistente la acțiunea agenților externi. Depresiunile (Ciad, Niger și Bahr el Ghazal) sunt regiuni joase, sub 250 m înălțime deasupra nivelului mării. Spre Oceanul Atlantic regiunea Sudan coboară în trepte, făcând loc unor fâșii de câmpie.

Bogățiile minerale. Cele mai însemnate bogății de subsol se găsesc în părțile sudice ale podișului Guineei superioare. Aici se află zăcăminte de aur, diamante, bauxită, mangan, petrol, cărbune ș.a.

Clima

În partea nordică a regiunii Sudan se află o zonă secetoasă, denumită Sahel, care face trecerea de la Deșertul Sahara la savanele climatului subecuatorial dominat. Această climă are două anotimpuri distincte: unul cald și ploios, ca în regiunile ecuatoriale, altul cald și secetos. În cursul anotimpului umed variațiile de temperatură sunt neînsemnate. Precipitațiile sunt bogate, mai ales în Câmpia și Podișul Guineei, aduse de musonul care bate dinspre Golful Guineei. În anotimpul secetos se înregistrează variații mari de temperatură (bat vânturile alizee dinspre nord-est), iar precipitațiile cad sau lipsesc aproape total, timp de multe luni.

Sahelul se întinde ca un brâu, neuniform ca lățime, de la Oceanul Atlantic până la Marea Roșie. Relieful este în general uniform, predominând podișurile și câmpiile joase. Statele cuprinse, în această zonă sunt: Capul Verde, Ciad, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria, Senegambia, Burkina Faso. Sudan, Etiopia.

Această regiune este confruntată de secetă. Zeci de milioane de oameni suferă de foame, mulți dintre ei fiind nevoiți să migreze spre regiuni mai puțin afectate de calamitate. Aspecte deosebit de grave se înregistrează în Etiopia, Ciad, Niger, Mali și în alte state.

Seceta nu explică singură transformarea pământului în deșert. Despăduririle se situează la loc de frunte. Criza petrolului a dus la sporirea consumului de lemne de foc. Restrângerea pădurilor favorizează degradarea solurilor și înaintarea dunelor spre sud.

Apele

Apele curgătoare fac, de asemenea, tranziția de la uedurile sahariene, la râurile din zona caldă a Africii Centrale. În anotimpul ploios râurile regiunii Sudan sunt bogate în ape, iar în cel secetos, unele scad atât de mult, încât își întrerup scurgerea.

O parte dintre apele curgătoare se îndreaptă spre regiunile depresionare și formează numeroase bălți, mlaștini și ostroave.

Plantele și animalele

Atât plantele, cât și animalele, fac trecerea de la vegetația și fauna ecuatorială, la cea tropicală. Vegetația este formată din ierburi înalte (savane) și din păduri galerii care se dezvoltă de-a lungul râurilor. În mijlocul ierburilor cresc arbori izolați, cum este baobabul. De asemenea, crește acacia și arborele de unt. „Acolo unde începe arborele de unt începe savana” – spune un proverb sudanez.

Fauna regiunii este formată din animale erbivore (antilope, girafe) și carnivore mari (lei, leoparzi). Vegetația abundentă din sezonul ploios constituie un adevărat paradis al animalelor erbivore. În bălțile și lacurile din depresiuni trăiesc păsări ca: ibiși, pelicani, flamingi etc.

Populația

Populația regiunii Sudan este formată în cea mai mare parte din negri. O mică parte din populație aparține altor grupe ca maori, tuaregi etc. Densitatea cea mai mare se găsește în regiunea de țărm, iar cea mai mică în nord și în depresiuni.

Economia

Regiunea Sudan este principala zonă a globului în cultura palmierului de cocos, a arahidelor, arborelui de cacao și în producția gumei arabice. Produsele acestor culturi sunt destinate în special exportului. Pentru consumul intern se cultivă porumb, mei, maniocul, cartoful dulce (batate) ș.a. Creșterea vitelor se practică în partea nordică a regiunii, unde lipsește musca țețe. Industria se află în curs de dezvoltare.

Împărțirea politică

Dintre statele Regiunii Sudan, mai caracteristice, atât din punct de vedere fizico-geografic, cât și economic, sunt Nigeria și Sudanul.

Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina – Regiunea Sudan