Mexic
Așezare
Mexic este așezat în partea de sud-vest a Americii de Nord, între Golful Mexic la est și Oceanul Pacific la vest. La nord se învecinează cu S.U.A., iar la sud-est cu Guatemala și Belize. Mexicului îi aparține atât Peninsula California cât și Peninsula Yucatan de pe țărmul Golfului Mexic. Ocupă o suprafață de 1,972,550 km², fiind pe locul trei între statele Americii de Nord.
Mexicul este o republică, o federație de 31 de state și districtul federal al Capitalei. Denumirea oficială este Statele Unite Mexicane.
1. Mexicul este o îmbinare de munți, podișuri, văi, vârfuri acoperite cu zăpezi eterne; vegetația tropicală luxuriantă, vaste regiuni aride, deci o țară a contrastelor.
Un fel de Grecie a Americii. Varietății peisajelor i se adaugă monumentele misterioase și clădiri ridicate de mână omului cu multe sute de ani în urmă. Relieful înalt alternează cu văi, în care și astăzi regiunile și oamenii păstrează caractere specifice. Această îmbinare de peisaj și cultură fac ca Mexicul să poată fi asemuit cu Grecia.
Relieful
De la nord spre sud, pe teritoriul Mexicului, se prelungesc lanțurile Munților Cordilieri, unul pe partea vestică de-a lungul Oceanului Pacific – Sierra Madre de Vest – și altul pe partea estică, de-a lungul Golfului Mexic – Sierra Madre de Est. Aceste două lanțuri muntoase se apropie spre sud tot mai mult, formând un singur lanț muntos, în care se găsesc cele mai multe masive vulcanice în activitate: Orizaba și Popocatepetl. Vulcanii constituie o caracteristică esențială a peisajului Mexicului.
Câmpia ocupă porțiuni înguste de-a lungul țărmurilor.
Bogății minerale. Subsolul Mexicului este bogat în zăcăminte de petrol și de gaze naturale, metale prețioase: aur, argint, precum și plumb, cupru.
Clima și apele
După așezarea sa geografică, Mexicul se află în zona de climă tropicală. Dispunerea principalelor trepte de relief se reflectă în marile contraste dintre clima podișurile interioare, a sierelor înconjurătoare și a câmpiilor litorale, precum și în aspectele diferite de la o regiune la alta ale vegetației și solurilor. Astfel relieful înalt provoacă mari diferențieri de climă, de la poalele munților spre marile înălțimi ale acestora, adică se observă o zonare a climei pe altitudine. Se disting astfel patru etaje de climă.
Primul etaj se numește tierra caliente (ținutul cu climă caldă), apoi tierra templada (ținutul cu climă temperată), tierra fria (ținutul cu climă rece) și tierra gelada (ținutul înghețat).
Precipitațiile sunt mai abundente pe țărmul Golfului Mexic și scad treptat spre Oceanul Pacific, așa încât Podișul Mexican este foarte sărac în precipitații.
Apele. Rețeaua hidrografică este săracă. Podișul are puține ape curgătoare. Râurile care izvorăsc din munții situați de-a lungul țărmurilor sunt scurte. Cea mai mare apă curgătoare este Rio Bravo del Norte, de la granița cu S.U.A., care se varsă în Golful Mexic.
Vegetația și animalele
Vegetația este etajată la fel ca și clima, Podișul Mexican sărac în precipitații are o vegetație de deșert și semideșert, formată din diferite specii de cactuși. Litoralul oceanului și partea sudică au o vegetație de ierburi asemănătoare savanelor. Regiunile muntoase au o vegetație de pădure, etajată după zonele de climă. Extremitatea sudică a Mexicului, pe litoralul Golfului Mexic, aflată sub influența alizeului de nord-est, care aduce mari cantități de precipitații, are o vegetație de pădure tropicală.
Animalele. Se întâlnesc maimuțe, păsări cu penaj colorat, puma, jaguarul, ursul, cerbul, căprioara ș.a.
Populația
Populația (126.577.691 de locuitori). Majoritatea populației este formată din indieni, urmașii triburilor, aztec și maya, apoi din mestiți (rezultați din amestecul spaniolilor cu băștinașii) și din creoli (urmași ai primilor colonizatori spanioli). Despre civilizațiile maya și aztecă vorbesc misterioase piramde de aici ce rivalizează cu cele ale Egiptului Antic.
Populația este inegal răspândită pe teritoriul Mexicului. Cea mai deasă populație se află în regiunile climatului temperat (în special în sudul podișului mexican), iar cea mai rară în ținuturile îbalte și în deșertul mexican. Limba oficială este spaniola.
Orașele. Cel mai mare oraș – Ciudad de Mexico – capitala țării, situată în regiunile de podiș la 2660 m altitudine, este un oraș modern ca stil arhitectonic, mare centru industrial și cel mai important centru cultural (Universitatea de aici datând din anul 1550). Alte orașe mari sunt Guadalajara, Monterrey. Dintre orașele-porturi cele mai importante sunt veracruz și Tampico.
Economia
Industria. Cea mai importantă ramură a industriei este cea extractivă. Se extrag: argint, aur, plumb, cupru, fier, cărbune, petrol, gaze naturale ș.a. Majoritatea exploatărilor de aur, argint, cupru și plumb se găsesc în părțile vestice, în Sierra Madre de Vest și în părțile nordice. Petrolul se extrage din zona Golfului Mexic. Pe baza lui s-au construit mari rafinării de combinate petrochimice. Indutria bunurilor de larg consum are ca ramuri principale – industria alimentară (industria zahărului și a tutunului) și industria textilă cu materia primă de bază bumbacul. În ultimul timp încep să se dezvolte și alte ramuri ale industriei: construcții de mașini, chimică și energetică.
Agricultura. Principala cultură agricolă o formează porumbul. Suprafața folosită pentru cultivarea plantelor nu reprezintă decât a zecea parte din teritoriul țării. O mare parte din suprafață este folosită ca pășune pentru creșterea animalelor. Porumbul, care ocupă cele mai mari suprafețe, servește ca aliment de bază pentru hrana populației. Se mai cultivă grâu, orez, fasole, trestie de zahăr, cafea, viță de vie, bumbac ș.a.
Creșterea animalelor este dezvoltată mai ales în nordul țării. Se cresc bovine, oi și porci.
Transporturile sunt inegal repartizate pe teritoriul țării. Rețeaua de căi ferate și șosele este mai deasă în partea nordică și centrală. Legăturile externe sunt asigurate în mare parte de transportul pe apă. Un loc important în viața Mexicului îl deține turismul.
Comerțul. Mexicul exportă: petrol (2/3 în S.U.A.), argint, cupru, cafea, tutun ș.a. Importă: mașini de tot felul și produse alimentare.
Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina