Modul conjunctiv. Exemple

Modul conjunctiv este un mod personal (predicativ) al verbului care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă.

Exemple cu modul conjunctiv:

Ia mai stai să-ți vorbesc.
Să–mi spuneți Doamna.
Să reluăm discuția începută ieri.

Verbele să vorbesc, să spuneți și să reluăm exprimă acțiuni posibile, care se pot realiza fie în momentul vorbirii, fie într-un viitor apropiat.

El are toate persoanele și se formează cu ajutorul conjuncției să, care devine semnul (marca) lui gramaticală.

Timpurile pentru modul conjunctiv:

a) prezent:
– alcătuit din conjuncția să + verb:

– exprimă o acțiune posibilă în prezent

b) perfect:
– alcătuit din conjuncția să + verbul auxiliar (a) fi (cu formă fixă) + forma verbului de bază terminată în -t sau -s:
(eu) să fi ascultat
(tu) să fi ascultat
(el, ea) sa fi ascultat
(noi) să fi ascultat
(voi) să fi ascultat
(ei, ele) să fi ascultat
– exprimă o acțiune posibilă în trecut

Uneori, intonat mai puternic, în propoziții independente verbul la modul conjunctiv exprimă și o poruncă, un îndemn etc. De exemplu:
Ia să-mi dai pe murgul vamă!
Să pleci imediat!

În unele situații, modul conjunctiv este lipsit de conjuncția să (în propoziții principale, la persoana a II-a):
Fie ce-o fi.
Facă ce-o vrea.
Meargă unde-o ști.
Ducă-se de-aici!
Fie-ți vorba dulce.

Conjunctivul prezent poate fi însoțit de:
a) o formă neaccentuată a pronumelui personal:
să-i scrii
să-ți arătăm

b) două forme neaccentuate ale pronumelui personal:
să mi le oprești
să i-l dai

Forma negativă a conjunctivului are negația nu după conjuncția să:
să nu vină
să nu trimită

Ea permite intercalarea unor cuvinte între negativ și verb:
să nu mai vină
să nu mi-l mai trimită

Când sunt folosite cu sens de sine stătător, verbele la modul conjunctiv îndeplinesc în propoziție funcția de predicat verbal:
Au hotărât să meargă în excursie.

Însoțite de nume predicative, unele verbe formează cu acestea predicate nominale, având calitatea de verbe copulative:
Elevii să fie prezenți la orele 13.

Ortografie:

Verbele a fi, a ține și a veni se scriu la conjunctiv prezent, persoana a II-a singular, cu doi -i:
(tu) să fii
(tu) să ții
să știi
să vii

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Modul imperativ – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor