Doina. Exemple de doine

Doina este poezia lirică populară în care sunt exprimate cele mai puternice și mai variate sentimente ale poporului nostru.

Doinele sunt cele mai vechi, mai răspândite și mai îndrăgite opere populare. Ele s-au transmis pe cale orală, prin cântec.

În funcție de diversitatea sentimentelor, ele se pot grupa în:
– doine de jale: Unde-aud cucul cântând; (Vasile Alecsandri – Poezii populare ale românilor)
– doine de dor: Frunză verde lăcrămioară; (Grigore Tocilescu – Materialuri folcloristice)
– doine de haiducie: Voinicul; (Vasile Alecsandri – Poezii populare ale românilor)
– doine de cătănie: Maică, maică, draga mea; (Mihai Eminescu – Literatura populară)
– doine de instruire: Cântecul străinătății. (Mihai Eminescu – Literatura populară)

Pe lângă acestea, mai există doine de dragoste și doine de păstorie.

Din a doua jumătate a secolului trecut, doinele și baladele au început să fie culese și publicate de către unii scriitori și cercetători ai literaturii noastre populare. Printre cei care au prețuit poezia populară (doina, balada), amintim pe Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Simion Florea Marian, Ion Pop Reteganul, Grigore G. Tocilescu și G. Dem. Teodorescu.

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Doina – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor