Complementul indirect. La ce întrebări răspunde Complementul indirect?

Complementul indirect arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului sau căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică exprimată prin cuvântul determinat.

La ce întrebări răspunde complementul indirect?

Complementul indirect răspunde la întrebările pentru cine? pentru ce? despre cine? despre ce? la cine? la ce? cu cine? cu ce? de cine? de ce? cui? împotriva cui? contra cui? asupra cui?

Cazurile complementului indirect:

– acuzativ – cu prepoziție
– dativ – fără prepoziție
– genitiv – cu prepoziție

Ce determina complementul indirect?

Complementul indirect determină un:
– verb: Se gândește la zilele de vacanță. (la ce se gândește? – la zilele de vacanță)
– interjecție: Vai de noi! (vai de cine? – de noi)
– adjectiv: Am văzut câțiva pomi plini cu flori. (cu ce? – cu flori)
– adverb: A venit aproape de mine. (de cine a venit aproape? – de mine)

Prin ce este exprimat complementul indirect?

Complementul indirect este exprimat prin:
– substantiv în Ac.: Am învățat despre vertebrate. (despre ce? – despre vertebrate)
– substantiv în D.: I-am trimis colegului o scrisoare. (cui i-am trimis – colegului)
– substantiv în G.: Fulgerele adunat-au contra fulgerului. (contra cui? – contra fulgerului)
– pronume în Ac.: Sunt mândru de tine. (de cine? – de tine)
– pronume în D.: Le cer un sfat. (Cui?)
– pronume în G.: S-au năpustit asupra lor. (asupra cui? – asupra lor)
– numeral în Ac.: A plecat cu al doilea. (cu cine? – cu al doilea)
– numeral în D.: Celor doi le-a dat premiul I. (Cui? – celor doi)
– numeral în G.: S-au pronunțat împotriva celor trei. (împotriva cui? – împotriva celor trei)
– adjectiv în Ac.: Din roșu s-a făcut alb.
– verb la un mod nepersonal la infinitiv: E dornic de a ieși din casă. (de ce e dornic? – de a iesi)
– verb la un mod nepersonal la gerunziu: S-a plictisit așteptând. (de ce? – asteptând)
– verb la un mod nepersonal la supin: M-am săturat de stat acasă. (de ce? – de stat)

Observație:
Funcția de complement indirect a infinitivului, gerunziului și supinului se poate recunoaște ușor după felul în care se construiește de obicei cuvântul determinat. Astfel:
e dornic de a ieși – e dornic de ceva
s-a plictisit așteptând – s-a plictisit de ceva
m-am săturat de stat – m-am săturat de ceva.

Locul complementului indirect:
de obicei, după cuvântul determinat.

Exemplu:

1. Ei se apropiau în tăcere de dușman.
Substantivul cu prepoziția de dușman este complement indirect pentru că:
– răspunde la întrebarea de cine? (de cine se apropiau?)
– este în cazul acuzativ;
– determină verbul predicat (se apropiau);
– arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului;

2. Îți dau o carte foarte interesantă.
Pronumele personal îți este complement indirect pentru că:
– răspunde la întrebarea cui?
– este în cazul dativ;
– determină verbul predicat (dau);
– arată obiectul căruia i se atribuie acțiunea verbului;

3. S-au ridicat împotriva acestora.
Pronumele demonstrativ de apropiere acestora, precedat de prepoziția împotriva este complement indirect pentru că:
– răspunde la întrebarea împotriva cui?
– este în cazul genitiv;
– determină verbul predicat (s-au ridicat);
– precizează obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului;

4. Vorbind cu fiecare, a aflat adevărul.
Pronumele nehotărât fiecare, precedat de prepoziția cu este complement indirect pentru că:
– răspunde la întrebarea cu cine?
– este în cazul acuzativ;
– determină verbul (vorbind);
– arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului.

Observații:

1. În unele construcții, verbul determinat poate lipsi:
O mai mare atenție examinării preparatelor! (să acordăm)
Țării cât mai mult cărbune! (să-i dăm)
Laudă limbii române (aducem)

2. Unele verbe și adjective cer, în construcții cu un complement indirect, anumite prepoziții:
a colabora cu, la
a se mulțumi cu
a rezulta din
a scăpa de
încrezător în
mulțumit cu, de

3. Nu trebuie confundat complementul indirect în dativ, care răspunde la întrebarea cui?, cu atributul în genitiv, care răspunde la întrebările al cui? a cui? ai cui? și ale cui?
a) Am oferit colegului o carte.
b) Cartea colegului este pe bancă.

substantivul colegului (a):
– răspunde la întrebarea cui?
– determină verbul predicat am oferit
– stă în cazul dativ
– arată obiectul căruia i se atribuie ceva prin acțiunea verbului
– are funcția de complement indirect

substantivul colegului (b):
– răspunde la întrebarea a cui?
– determină substantivul cartea
– stă în cazul genitiv
– arată posesorul cărții
– are funcție de atribut substantival

4. Complementul indirect poate fi:
anticipat după verb: Îi dau lui Ion o minge.
reluat înaintea verbului: Lui Ion îi dau o minge.

Punctuația:
– Complementul indirect nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
– Două sau mai multe complemente indirecte în același caz se desparte între ele prin virgulă sau se leagă prin conjuncția și:
Mariei, Cristinei și băieților le-am adus discuri.

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Complementul indirect – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor