Pronumele reflexiv. Formele pronumelui reflexiv
Pronumele reflexiv ține locul substantivului (obiectului) asupra căruia se exercită direct sau indirect acțiunea verbului.
Exemplu:
Mama se îmbracă și pleacă în oraș.
Sora mea își cumpără un stilou.
Pronumele se însoțește verbul îmbracă și arată că acțiunea exprimată de acesta trece direct tot asupra persoanei care o săvârșește (aici mama). De asemenea, pronumele își însoțește verbul cumpără, arătând că acțiunea exprimată de el trece indirect asupra persoanei care o săvârșește (sora mea). Prin urmare, cuvintele își și se sunt pronume reflexive pentru că țin locul obiectelor.
Formele pentru pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru persoana a III-a și numai la cazurile dativ și acuzativ.
Unele forme ale pronumelui reflexiv sunt accentuate, altele sunt neaccentuate și nu se deosebesc după gen și număr:
| Cazul | Formele accentuate | Formele neaccentuate |
| D. | sie, sieși | își, și |
| A. | sine | se |
Pentru persoana I și persoana a II-a, la singular și la plural se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal la cazurile dativ și acuzativ:
| Cazul | Persoana I Singular – plural | Persoana a II-a |
| D. | îmi, mi – ne | îți, ți – vă |
| A. | mă – ne | te – vă |
Cum se poate ști când acestea sunt pronume personale și când sunt pronume reflexive?
Criteriul de deosebire este simplu.
Când obiectul (înlocuit de pronume) asupra căruia se răsfrânge acțiunea verbului este identic cu subiectul propoziției, pronumele este reflexiv:
Eu îmi cumpăr o servietă nouă. Tu te îmbraci în uniformă școlară.
Când obiectul (înlocuit de pronume) asupra căruia se răsfrânge acțiunea verbului este diferit de subiectul propoziției, pronumele este personal:
Mama mă iubește foarte mult. Mama te pregătește pentru concurs.
Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Pronumele reflexiv
