Pronumele de întărire și adjectivul pronominal de întărire

Pronumele de întărire și adjectivul pronominal de întărire

Pronumele de întărire înlocuiește un substantiv sau un pronume personal, având rolul de a întări sau de a scoate în evidență persoana despre care este vorba.

Exemplu:

Spui că l-ai văzut tu însuți?
Da. Eu însumi l-am văzut.
Ana însăși mi-a spus că Alexandra însuși era de față.
Lucru acesta îl știau ei înșiși.
Cu atât mai mult trebuie să-l știți voi înşivă.
Noi înșine? De ce, de îndată ce ele înseşi, care erau de față, n-au știut nimic?

Masculin singular
eu însumi
tu însuţi
el însuşi

Masculin Plural
noi înşine
voi înşivă
ei înşişi

Feminin singular
eu însămi
tu însăţi
ea însăşi

Feminin Plural
noi însene
voi însevă
ele înseşi (însele)

Cuvintele însumi, însuți, însuși etc., introduse în textul de mai sus însoțesc și determină substantivele Ana și Alexandru sau pronumele personale eu, tu, noi, voi, ele, ca și adjectivele. Fiindcă ele precizează obiectul sau persoana la care se referă, insistând asupra lor, se numesc pronume personale de întărire.

Am văzut înșine pinteni de rugină putreziți.
                               (Grigore Alexandrescu – Răsăritul lunei. La Tismana)

De aceea, pe volumul colectiv de omagiu ce i l-a închinat Editura „Vremea” și în care apărea însuși (…) mi-a scris această dedicație.
                               (După Șerban Cioculescu – Amintiri)

Adjectivul pronominal de întărire se acordă în persoană, gen. număr și caz cu pronumele personal determinat de el sau în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește, determinându-l:
Eu însumi am scris această povestire.
Ea însăși s-a oferit să îngrijească florile din clasa noastră.
Mamei înseși îi datorez buna mea pregătire sportivă.

Pronumele de întărire sunt formate din însu-, însă-, înși-, înse-, care au formate distincte după gen număr și caz, și formele neaccentuate de dativ ale pronumelor reflexiv: mi, ți, și, ne, vă și le (pronume personal neaccentuat):

Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Pronumele de întărire și adjectivul pronominal de întărire