Propoziția circumstanțială de timp. Exemple

Propoziția circumstanțială de timp este propoziția subordonată care arată când se săvârșește acțiunea din propoziția regentă, echivalând cu un complement circumstanțial de timp.

Cum se introduce propoziția circumstanțială de timp?

Propoziția circumstanțială de timp este propoziție secundară și se introduce prin diferite conjuncții (locuțiuni conjuncționale) și adverbe relative: până ce, până să, mai înainte ca (să), după ce, îndată ce, imediat ce, când, de când, până când, cum, de cum, cât timp, cât, oricând, (ori) de câte ori etc.

Observații:

Deseori adverbul relativ când din propoziția circumstanțială de timp îi corespunde în regentă adverbul atunci:

Când va înceta ploaia, atunci să pleci de aici.
Atunci a sosit, când tu tocmai plecaseși.

Uneori, cele două adverbe formează un tot, luându-se împreună:
A sosit acasă atunci când începuse să se însereze.

Topica:

Propozițiile circumstanțiale de timp pot preceda sau urma regenta după intenția vorbitorului de a insista asupra temporalei sau a regentei.

Punctuația:

Când precedă regenta, propoziția circumstanțială de timp se desparte, de obicei, de aceasta prin virgulă. Când îi urmează, în general nu se desparte prin virgulă de ea. Dacă temporala este intercalată între unele dintre părți de propoziție ale regentei sau între două propoziții, se izolează de acestea prin virgule:

Când au venit, ce vijelie i-a adus?…
                                              (Gala Galaction – La Vulturi!)
Dar nimeni nu spuse ce făcea sublocotenentul Roșu când era ofițer de rond.
                                             (Marin Preda – O oră de august)
Și toată lumea, când vorbea despre ele, nu le despărțea.
                                            (Dumitru Radu Popescu – Mări sub pustiuri)
Și una e să mori la datorie, când te izbește un glonț sau o schiță, și alta e să fii legat de stâlp și să te execute plutonul de execuție.
                                            (Marin Preda – O oră din august)

Exemplu:

În propozițiile scrise mai sus în dreapta, cuvintele primăvara, coborând, dis-de-dimineață, după apusul sunt complemente circumstanțiale de timp. Ele pot fi înlocuite prin propozițiile din stânga de mai sus: Când vine primăvara, În timp ce cobora, când se lumina de ziuă, După ce apune soarele, care, ca și complementele respective, arată când se săvârșește acțiunea exprimată de verbele se întorc, admira, m-am sculat, se înserează.

Asemenea propoziții, care arată când se săvârșește acțiunea din propoziția regentă, echivalând cu un complement circumstanțial de timp, se numesc propoziții circumstanțiale de timp.

Sursa: Ion Popescu – Limba Română-Gramatică, Editura didactică și pedagogică București 1984 – Propoziția circumstanțială de timp