O, rămâi de Mihai Eminescu – Comentariu. Rezumat

O, rămâi de Mihai Eminescu – Comentariu. Rezumat

Titlul:

Titlul este dat de primul vers al poeziei, procedeu des întâlnit în literatura populară, la specia literară doina.

Acesta este urmat de puncte de suspensie pentru a sugera continuarea exprimării dorinței codrului marcată și prin repetiția verbului la imperativ.

Tema:

Textul are ca temă relația om-natură privită din perspectiva unei afecțiuni profunde care i-a legat întotdeauna pe cei doi.

Apare ideea comuniunii sufletului pur cu pădurea, simbol al purității, frumuseții și reveriei.

Structura textului:

Textul este alcătuit din 7 catrene și este organizat sub forma unei adresări directe( monolog) a pădurii care este personificată.

Poezia are două părți. Prima parte cuprinde chemarea ademenitoare a pădurii. Aceasta îl invită în spațiul său mirific pe cel care îi cunoaște minunile și îi înțelege glasul.

Pădurea îl cheamă în acest spațiu promițându-i iubire, înțelegere, o lume de basm, inițiere în tainele naturii.

Chemarea pădurii, atât de mângâioasă și ispititoare, seamănă cu o încercare de a-l menține în vârsta fericită a copilăriei, lipsită de griji. Parcă ar vrea să-l ferească de o soartă nefericită.

Partea a doua comunică atitudinea poetului și totodată mesajul artistic: chemarea pădurii nu-l mai atrage. Sufletul poetului este învăluit de regret amar, pentru că nu se mai poate întoarce în timp, în anii copilăriei, în lumea basmelor. Ultimele versuri exprimă nostalgia după acele vremuri: „Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot?”.

Analiza stilistică:

Textul are la bază personificarea pădurii: „O, rămâi, rămâi la mine…”. Spațiul fantastic al basmului este relevat de comparația eului liric cu un prinț. Epitetele” cu ochi negri și cuminți „conturează spațiul ireal în care intră omul prin comuniune cu cadrul natural, acest spațiu feeric este evidențiat și de metafora” al umbrei întuneric”.

Abordând un alt spațiu, cel acvatic, poetul pune în relație întunericul cu apa, simbolizând strălucirea, dar și profunzimea spirituală.

Alături de repetiție „O, rămâi, rămâi la mine”, inversiune „ale tale doruri toate”, figuri de stil ce dau muzicalitate textului, se observă și prezența aliterației „prin vuietul de valuri” și asonanța „ale tale doruri toate”.

Mijloace de versificație:

Măsura: 7/8 silabe.
Rima: încrucișată.
Ritmul: trohaic.

Sursa: Profesor Silvia Nagy – Școala Generală ” Geo Bogza”, Bălan, jud Harghita -O, rămâi de Mihai Eminescu – Comentariu. Rezumat