Sunt frunza ta... de Mihai Beniuc

Mă-nscriu în codrul tău ca frunza doară,
Vestind că, iată, iar e primăvară,
Ori prevestind că vine vreo furtună,
Și stau de veghe când e vreme bună.

Inelele din trunchii tăi le număr –
De două mii de ani umăr la umăr
Prin vijelii crescură mari, năprasnici,
Să-i fie strămoșeștii vetre paznici.

Mi-i tremur doina de fior și jale,
De dor, de-alean, de visurile tale,
Și când o-ntorc pe cântec bătrânesc
Legendele sub lună se ivesc.

Novacii, Alimoșii, Corbea, Mihul,
La stat înalți de nu-i cuprinde stihul,
Ori câte-un Iancu, Tudor ori Horia
Ce mi-ți făceau să salte-n joc Istoria.

Și când încep de vrerea ta să cânt
S-apleacă pomii până la pământ
Cu roadele prinos aduse ție,

Sunt frunza ta tremurătoare-n zare
Ce-ți cântă imnul salvei viitoare.