Iran

Iranul este o republică islamică – așezată în sud-vestul Asiei. Suprafața totală pe care o ocupă este de 1.648.195 km².

Relieful, clima și apele

Relieful Iranului este un vast podiș încadrat de munți; pe litoralul Golfului Persic este mărginit de o câmpie litorală.

Bogățiile subsolului sunt reprezentate prin mari zăcăminte de petrol și gaze, ca și prin cărbuni, minereuri feroase și neferoase (cupru, plumb, nichel și crom).

Clima Iranului este continental-secetoasă ca urmare a paravanului de munți marginali și a așezării sale geografice. Numai pe țărmul Mării Caspice se înregistrează o climă caldă și umedă.

Rețeaua hidrografică este slab reprezentată. Se întâlnesc unele lacuri sărate, dintre care unul singur navigabil.

Populația și principalele orașe din Iran

Locuitorii Iranului sunt urmașii vechilor perși. Alături de ei trăiesc kurzi, turkmeni, azerbaidjeni și alții. Populația totală a Iranului este de aproximativ 75.330.000.

Principalele orașe sunt Teheran, situat în nordul țării, aproape de munții Elburs, Abadan, important centru petrolier, așezat pe Shat-el-Arab, Tabriz și Shiraz.

Economia

Rapida dezvoltare economică a țării în deceniile VII-VIII ale secolului XX, în deceniul următor și în refacere, în prezent, se datorează, în principal, exploatării și prelucrării petrolului, care asigură 1/5 din produsul național brut (PNB) și cvasitotalitatea exporturilor (peste 70%). Având mari rezerve de petrol, Iranul și-a sporit producția în ultimii ani, tinzând să redevină unul din principalii producători și exportatori mondiali în domeniu, cum era înainte de 1980. Posedă importante capacități de rafinare a petrolului a căror extindere o vizează. Are imense rezerve de gaze naturale, tot mai mult valorificate.

Agricultura concentrează încă o bună parte a populației active (2/5) și asigură 1/5 din PNB, principalul sector fiind producția vegetală. Se cultivă, îndeosebi, grâu și orz (aproape 3/5 din suprafața cultivată), de asemenea, orez, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr, bumbac și alte plante. Există plantații arborescente de curmali, smochini și citrice.

Sursa: Manual Geografie VII – Editura didactică și pedagogică București 1986 / Wikipedia