Dezvoltarea tehnicii și culturii universale în epoca modernă

Dezvoltarea tehnicii; revoluția industrială

Victoria revoluțiilor burgheze și dezvoltarea economiei capitaliste au favorizat dezvoltarea tehnicii, științei și culturii. Burghezia în ascensiune a luat măsuri pentru dezvoltarea învățământului, a înființat laboratoare, biblioteci, muzee și institute superioare de cercetare, ale căror descoperiri și invenții să fie aplicate în producție.

Încă la începutul epocii moderne tehnica a progresat prin invenția primelor mașini textile, și mai ales a mașinii cu abur, inventată de J. Watt (1769). Aplicarea acestora a determinat în Anglia, la mijlocul secolului al XVIII-lea, începutul revoluției industriale, adică trecerea de la manufactură la fabrică.

Dezvoltarea tehnicii și culturii universale în epoca modernă
Mașina cu abur construită de James Watt

Mereu perfecționată, mașina cu abur a fost aplicată de către R. Fulton (1803) la vapor și G. Stephenson, la locomotivă (1814); prin aceasta s-au revoluționat transporturile pe glob.

Prima locomotiva construita de George Stephenson
Prima locomotivă construită de George Stephenson

În secolul al XIX-lea, tehnica progresează rapid prin invenția motorului cu explozie, a motorului electric, a telegrafiei fără fir, a radiotelegrafiei. Noile realizări ale tehnicii au impulsionat revoluția industrială. De la mijlocul secolului al XIX-lea, ea a cuprins, treptat, toate țările Europei, Americile, țările din Asia și unele state din Africa (Egipt, Algeria etc.). Au apărut industrii noi, ca industria electrotehnică, aeronautică, de automobile și s-au înălțat primele hidrocentrale.

Revoluția tehnico-industrială a revoluționat în continuare mijloacele de transport. S-a lărgit rețeaua de căi ferate, navigația maritimă a fost mult ușurată prin construirea Canalului Suez (1869) și a Canalului Panama (1914). Motorul cu explozie a deschis calea transportului auto. În 1900 a fost realizat primul dirijabil (Zeppelinul), inaugurând transportul aerian. Legătura dintre țări și continente a ajuns să se facă direct prin telegraf, telefon, radio.

Marile descoperiri științifice ale epocii moderne

Dezvoltarea științei a mers mână în mână cu aceea a tehnicii. Primele mari descoperiri științifice ale epocii moderne au fost tocmai cele care au stat la baza revoluției tehnico-industriale: energia aburului, enrgia electrică și a combustibililor lichizi.

Alte mari descoperiri în matematică, fizică, chimie, astronomie au fost: legea atracției universale (Newton), prima teorie științifică despre originea lumii (Kant-Laplace); legea conservării energiei (Lavoisier Lomonosov), teoria atomică modernă (Dalton). În domeniul electricității: pila electrică (Volta), motorul electric (Iacobi), becul electric (Edison), telegraful electric (Morse), radio-telegrafia (Marconi). De mare importanță a fost descoperirea razelor X (Röntgen), a radium-ului (Marie și Pierre Curie), legea periodicității (Mendelev).

În științele naturii s-a descoperit teoria evoluționistă (Ch. Darwin), viața din peșteri (Em. Racoviță), iar în medicină, anestezicele și vaccinurile (L. Pasteur, V. Babeș). Prin exploatarea Americii Ecuatoriale, a Africii Centrale și atingerea celor doi poli, întreg globul era cunoscut.

În domeniul istoriei s-au făcut marile descoperiri arheologice de la Troia și Micene (H. Schliemann), Creta și Egipt (Arthur Evans); au fost descifrate hieroglife (Jean Francois Champollion). Au fost scrise tratate de istorie antică, de istorie a Germaniei, a Rusiei, a Franței a Țărilor Române etc.

În filozfie s-au remarcat prin ideile lor progresiste Alexandru Ivanovici Herzen, Mahatma Gandhi, Sun Yi-xian, Nicolae Bălcescu etc. Cei mai de seamă gânditori ai epocii moderne au fost Karl Marx și Friedrich Engels. Ei au formulat teoria marxistă: materialismul dialectic și istoric, o teorie științifică care cuprinde principiile generale ale dezvoltării naturii și societății omenești. Însemnătatea acesteia constă mai ales în aceea că nu se mulțumește numai să explice apariția lumii și societății, ca gânditorii de până atunci, ci a arătat cum să se poată schimba și transforma lumea și societatea pentru a asigura un progres social continuu.

Principalele curente literar-artistice

Curentele literare și artistice dominante în epoca modernă a fost curentul romantic și curentul realist. Scriitorii și artiștii romantici exprimă în creațiile lor nu numai propriile lor sentimente, ci și protestul împotriva nedreptăților din societate; multe din operele lor erau o chemare la luptă pentru libertatea omului și a popoarelor.

Curentul realist exprima omul și societatea, așa cum erau, cu defectele și calitățile lor.

Libertatea conducand poporul pictura de E.
„Libertatea conducând poporul”, pictură de E. Delacroix

Printre scriitorii romantici, amintim pe: I. W. Goethe, G. Byron, V. Hugo, A. Pușkin, A. Petőfi, Adam Mickiewicz, M. Eminescu. Dintre realiști: H. de Balzac, Ch. Dickens, N. Gogol, I. L. Caragiale.

Pictorii cei mai de seamă din veacurile XVIII-XIX au fost: L. David, E. Delacroix, Th. Aman, N. Grigorescu, iar cei mai mari sculptori: A. Rodin, Fr. Rude. Printre pictorii realiști: Fr. Goya, I.E. Repin, Șt. Luchian.

În muzică, epoca modernă este epoca celor mai mari compozitori; acum s-au scris simfonii, opere, concerte și alte creații muzicale de o valoare neîntrecută. Muzica lui W.A. Mozart, L. van. Beethoven, G. Rossini, G. Verdi, M. Glinka, Fr. Chopin, P.I. Ceaikovski, G. Enescu etc. a încântat și înnobilat generații după generații. Compoziția lor formează și azi programul marilor spectacole muzicale din lumea întreagă.

Ludovic van Beethoven
Ludovic van Beethoven – cel mai mare compozitor al lumii

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Dezvoltarea tehnicii și culturii universale în epoca modernă

%d blogeri au apreciat: