Formarea Dobrogei

Formarea Dobrogei se realizează în secolul al XIV-lea, pe baza dezvoltării formațiunilor prestatale existente în această provincie încă din sec. al X-lea (stăpânirea lui Jupan Dimitrie). Procesul de feudalizare, viața economică prosperă, stimulată de marele comerț european, influențele bizantine care se exercită din nou în sec. al X-lea contribuie la cristalizarea statală.

Nucleul statului l-a constituit „țara Cavarnei”, pomenită în izvoarele vremii. În condițiile frământărilor din Bizanț aceasta ajunge la o tot mai evidentă autonomie în sec. al XIV-lea. În 1364 Balica câștigă titlul de despot, iar urmașul său Dobrotici, la început vasal al Bizanțului, devine mai târziu autonom față de imperiu. Dobrotici își întinde stăpânirea până la Dunăre, intrând în conflict cu genovizii di Vicina și Chilia, pentru controlul drumurilor comerciale. Spre sfârșitul sec. al XIV-lea statul dobrogean a fost un factor însemnat în Balcani.

Sub urmașul lui Dobrotici, Ivanco, se bate monedă proprie, se stabilesc contacte politice și economice, statul căpătând atribute suverane. În împrejurările pericolului otoman, care urmăresc transformarea Dobrogei într-un pașalâc, ea revine în componența Țării Românești în timpul lui Mircea cel Bătrân.

Sursa: Manual Istorie VIII (Istoria antică și medie) – Editura didactică și pedagogică București 1984 – Formarea Dobrogei