Dorința de Mihai Eminescu (1850-1889)
Poezia Dorința a fost scrisă de Mihai Eminescu în perioada de maturitate a scriiturii. Deși scurt, este considerat unul dintre cele mai importante poeme ale sale.
Poezia a fost scrisă în genul clasic de idilă și prezintă o temă de dragoste romantică combinată cu o temă a naturii.
Scopul său principal este de a crea o poveste de dragoste idealistă într-un fundal natural încântător, în care îndrăgostiții se angajează într-un ritual de unire în mijlocul înțelegerii depline aromate.
Dorința
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
