Rezumat Dorința de Mihai Eminescu. Comentariu literar


Poezia Dorința de Mihai Eminescu apare în primul număr al „Convorbirilor literare” la data de 1 septembrie 1876.

Dorința este o chemare lirică a iubitei în mijlocul naturii. Iubita e chemată în codru, sub ramurile ocrotitoare ale teiului (alături de brad, teiul este un copac îndrăgit de Mihai Eminescu), din care plouă cu flori și vântul face să răsune copacii de o muzică fermecătoare. Alături un izvor se ascunde. Acestea sunt elemente obișnuite la Eminescu. Natura din poezia de dragoste nu e însă înfățișată ca ura sălbatică, amenințătoare, ci, din contră, ca familiară și ocrotitoare. Perechea de îndrăgostiți face cunoștință cu liniștea din mijlocul naturii. E un refugiu și un loc al visătorilor. Cântecul izvoarelor, blânda batere de vânt îngână cuvintele de iubire. Visarea începe să se confunde cu somnul. Poezia are un ritm legănător, ca un del de murmur monoton și surd, care produce somnolarea, și ea specifică romantismul eminescian, căci în romantism somnul și visul sunt mijloace obișnuite ale poeților de a pătrunde în tainele lumii. Ei se lasă în voia somnului și văd în vis ceea ce nu se poate vedea ziua, cu ochii deschiși.


Sursa: Limba și literatura română clasa a IX-a, Ministerul Educației, Vladimir Gheorghiu, Nicolae Manolescu, Nicolae I. Nicolae, Constantin Otobâcu – Rezumat Dorința de Mihai Eminescu. Comentariu literar

persoane au considerat acest articol util. Dacă ți-a fost de ajutor, te rog să lași un vot.
%d blogeri au apreciat: