Diateza reflexivă

Diateza reflexivă arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută.

La diateza reflexivă verbele se conjugă ca cele la diateza activă, fiind însă însoțite de un pronume reflexiv, în cazul acuzativ sau dativ, formele neaccentuate.
Astfel, verbele a se teme, a se gândi, a-și reveni și altele de felul acesta, care se conjugă cu a se bucura sau a-și închipui, sunt la diateza reflexivă.

Te-ai supărat ca măgaru pe sat. („tu” – face și suferă acțiunea „a supăra”)
Mă gândesc și acum la filmul pe care l-am văzut ieri. („eu” fac acțiunea de a gândi și tot „eu” o sufără)

Pronumele folosite astfel nu au funcție sintactică, ele sunt semne gramaticale în diateza reflexivă.

La diateza reflexivă, verbele nu au modurile participiu și supin.

La modurile infinitiv și gerunziu, verbele reflexive sunt însoțite de pronumele reflexiv la fiecare din cele trei persoane ale acestuia, la singular și la plural.

Nu orice verb însoțit de un pronume reflexiv este la diateza reflexivă. Atunci când pronumele reflexiv are funcție sintactică proprie, verbele sunt la diateza activă pronominală. Ca mijloc de control se verifică dacă pronumele reflexiv poate fi înlocuit cu un pronume personal sau dacă poate fi reluat printr-o formă de pronume personal accentuat. În această situație pronumele nu face parte din structura verbului.

Și-au mâncat mâncarea în pauză. (au mâncat – verb la diateza activă pronominală, și (lor) – complement indirect)

Ortografia pentru diateza reflexivă:

1. Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv se leagă prin liniuță de unire de verbul ajutător sau de conjuncția să cu care se pronunță într-o silabă astfel:

a) pronumele reflexiv în acuzativ la:
– perfectul compus al indicativului – m–am bucurat (<mă am bucurat), te–ai bucurat, s–a bucurat (<se a bucurat) etc;
– condițional-optativ prezent: m–aș bucura (<mă aș bucura);
– condițional-optativ perfect: m–aș fi bucurat (<mă aș fi fi bucurat);

b) pronumele reflexiv în dativ:
– la conjunctiv: să–mi închipui, să–mi fi închipuit.

2. La imperativ (pozitiv) și la gerunziu, pronumele reflexiv se scrie totdeauna legat de verb prin liniuță de unire: bucură–te, închipuie–ți, bucurându–mă, închipuindu–mi.

Conjugarea verbelor la diateza reflexivă

Modurile personale la diateza reflexivă

Modul indicativ

Timpul prezent
mă bucur
te bucuri
se bucură
ne bucurăm
vă bucurați
se bucură

Timpul imperfect
mă bucuram
te bucurai
se bucura
ne bucuram
vă bucurați
se bucurau

Timpul perfect simplu
mă bucurai
te bucurași
se bucură
ne bucurarăm
vă bucurarăți
se bucurară

Timpul perfect compus
m-am bucurat
te-ai bucurat
s-a bucurat
ne-am bucurat
v-ați bucurat
s-au bucurat

Timpul mai mult ca perfect
mă bucurasem
te bucuraseși
se bucurase
ne bucuraserăm
vă bucuraserăți
se bucuraseră

Timpul viitor
mă voi bucura
te vei bucura
se va bucura
ne vom bucura
vă veți bucura
se vor bucura

Timpul viitorul anterior
mă voi fi bucurat
te vei fi bucurat
se va fi bucurat
ne vom fi bucurat
vă veți fi bucurat
se vor fi bucurat

Modurile nepersonale la diateza reflexivă

Modul infinitiv

Timpul prezent
a mă bucura
a te bucura
a se bucura
a ne bucura
a vă bucura
a se bucura

Modul gerunziu

bucurându-mă
bucurându-te
bucurându-se
bucurându-ne
bucurându-vă
bucurându-se

Conjugarea verbelor însoțite de pronumele reflexiv în dativ

Verbul a-și închipui

Modul indicativ

Timpul prezent
îmi închipui(-iesc)
îți închipui(-ești)
își închipuie(-iește)
ne închipuim
vă închipuiți
își închipuie(-iesc)

Timpul imperfect
îmi închipuiam
îți închipuiai
își închipuia
ne închipuiam
vă închipuiați
își închipuiau

Timpul perfect simplu
îmi închipuii
îți închipuiși
își închipui
ne închipuirăm
vă închipuirăți
îți închipuiră

Timpul perfect compus
mi-am închipuit
ți-ai închipuit
și-a închipuit
ne-am închipuit
v-ați închipuit
și-au închipuit

Timpul mai mult ca perfect
îmi închipuisem
îți închipuiseși
își închipuise
ne închipuiserăm
vă închipuiserăți
își închipuiseră

Timpul viitor
îmi voi închipui
îți vei închipui
își va închipui
ne vom închipui
vă veți închipui
își vor închipui

Timpul viitor anterior
îmi voi fi închipui
îți vei fi închipui
își va fi închipuit
ne vom fi închipuit
vă veți fi închipuit
își vor fi închipuit

Modul conjunctiv

Timpul prezent
să-mi închipui(-iesc)
să-ți închipui(-iești)
să-și închipuie(-iască)
să ne închipuim
să vă închipuiți
să-și închipuie(-iască)

Timpul perfect
să-mi fi închipuit
să-ți fi închipuit
să-și fi închipuit
să ne fi închipuit
să vă fi închipuit
să-și fi închipuit

Modul condițional-optativ

Timpul prezent
mi-aș închipui
ți-ai închipui
și-ar închipui
ne-am închipui
v-ați închipui
și-ar închipui

Timpul perfect
mi-aș fi închipuit
ți-ai fi închipuit
și-ar fi închipuit
ne-am fi închipuit
v-ați fi închipuit
și-ar fi închipuit

Modul imperativ

Pozitiv
închipuie(iește)-ți
închipuiți-vă

Negativ
nu-ți închipui
nu vă închipuiți

Modurile nepersonale

Modul infinitiv

a-mi închipui
a-ți închipui
a-și închipui
a ne închipui
a vă închipui
a-și închipui

Modul gerunziu

închipuindu-mi
închipuindu-ți
închipuindu-și
închipuindu-ne
închipuindu-vă
închipuindu-și

Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Diateza reflexivă