Proprietatea lui Darboux
Proprietatea lui Darboux
Jean Gaston Darboux (1842 – 1917) este una dintre personalitățile proeminnete ale domeniului matematic francez, elaborând, pe lângă multiple memorii și articole de geometrie infinitezimală, două opere monumentale:
- Lecson sur la theorie generale des surfaces et les aplications geometriques du calcul infinitesimal (4 volume publicate între anii 1887 și 1896)
- Lecson sur les systemes orthogonaux et les coordonees curvilignes (publicată în anul 1910)
Pentru a defini proprietatea lui Darboux, presupunem funcția:
Spunem că funcția de mai sus are proprietatea lui Darboux dacă, pentru orice a, b care aparțin mulțimii I, a este mai mic decât b și pentru orice cuprins între f(a) și f(b) există astfel încât .
În definiția enunțată anterior putem observa faptul că numărul c, dacă există, depinde de . Dacă sau dacă , este evident faptul că putem alege c = a, sau c = b. Din acest motiv, în continuare este important de descris cazul , dacă .
Dacă funcția are proprietatea lui Darboux și dacă există , astfel încât , atunci f are cel puțin o rădăcină . Dacă funcția are proprietatea lui Darboux și nu are rădăcini reale, atunci f are semn constant pe I.
O funcție nu are proprietatea lui Darboux dacă există , și există cupris între f(a) și f(b), astfel încât, oricare ar fi .
În ceea ce privește interpretarea geometrică a proprietății lui Darboux, descriem următoarele: funcția are proprietatea lui Darboux, dacă și numai dacă, alegând pe graficul funcției f două puncte distincte arbitrare A(a,f(a)) și B(b,f(b)), orice dreaptă orizontală care separă punctele A și B va intersecta graficul funcției cel puțin într-un punct C(c,f(c)) care are abcisa cuprinsă între a și b.
O teoremă care stabilește o clasă destul de largă de funcții care au proprietatea lui Darboux este teorema lui Cauchy – Bolzano. Aceasta enunță faptul că orice funcție continuă are proprietatea lui Darboux.
În schimb, funcțiile continue nu sunt singurele care au proprietatea lui Darboux.
Vom lua ca exemplu următoarea funcție:
Presupunem că și alegem pentru început > 1 (cazul < -1 se va trata similar).
Alegând a = 0, , avem f(a) = și f(b) = 1.
De asemenea, alegând , observăm că f(b) = 1 < < = f(a).
Pentru orice valoare , avem și deci .
Așadar, funcția f nu are proprietatea Darboux, presupunerea făcută fiind ca urmare falsă, deci
Fie a,b I, a < b. Dacă funcția f are proprietatea lui Darboux și dacă f(a) < 0 și f(b) > 0 (sau f(a) < 0 si f(b) < 0), atunci există cel puțin un punct cuprins între a și b în care funcția se anulează.
Dacă funcția f are proprietatea lui Darboux și nu se anulează în niciun punct din I, atunci f păstrează același semn pe tot intervalul I.
Dacă funcția f are proprietatea lui Darboux și este injectivă, atunci f este strict monotonă.
Sursa: I. Colojoara, : Analiza matematica. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.