Adjectivul. La ce întrebări răspunde adjectivul?

Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însușiri ale ființelor, lucrurilor și fenomenelor naturii.

La ce întrebări răspunde adjectivul?

Adjectivul răspunde la întrebările: ce fel de? care?

Exemplu:
Trei zile bătuseră vânturi sunătoare de la miazăzi. Băiatul cel mititel al lui Dumitru Onișor ieșise cu șase oi la mugurul proaspăt al primăverii.

Era un copilaș palid și mărunțel, și târa pe pământul reavăn niște ciubote grele ale unui frate mai mare. Ridică spre mine ochii triști și-și scoase anevoie din cap pălăria veche, pleoștită ca o ciupercă. Îmi dădu „bună ziua” c-un glas moale, în care parcă suna o suferință timpurie, apoi acoperindu-se, ridică deasupra oilor toiegelul alb, îndemnându-l spre crâng. 

(Mihail Sadoveanu – Un om necăjit)

Cuvintele marcate cu roșu sunt adjective și le identificăm punând întrebările ce fel de? care? Exemplu: vânturi sunătoare (ce fel de vânturi? sunătoare); băiatul cel mititel (care băiat? mititel); mugurul proaspăt (care mugur? proaspăt); pământul reavăn (ce fel de pământ? reavăn) etc.

În textul de mai sus distingem substantive care denumesc ființe, însoțite de cuvinte care le exprimă însușirile: băiatul mititel, copilaș palid și mărunțel, frate mai mare.

Distingem, de asemenea, substantive care denumesc lucruri, însoțite de cuvinte care le exprimă însușirile: amurgul proaspăt, pământul reavăn, ciobote grele, ochi triști, glas moale, toiegel alb.

Mai găsim, în textul nostru, și substantive ce denumesc fenomene ale naturii, însoțite de cuvinte care le exprimă însușirile: vânturi sunătoare, umbră cenușie, ziua bună.

Adjectivul poate avea, la nominativ singular, două terminații (una pentru masculin și neutru și una pentru feminin: frumos-frumoasă; bun-bună, rău-rea; roșu-roșie) sau o singură terminație (verde, mare, dulce: capac verde, iarbă verde).

Unele adjective nu-și schimbă forma în vorbire: bleu, crem, gri, maro, eficace, atroce, perspicace, propice etc.

Când adjectivele sunt așezate înaintea substantivelor, articolul hotărât se atașează adjectivelor (frumosul capac; buna mamă). În cazul acesta, în declinare, își schimbă forma numai adjectivului, iar substantivele masculine și neutre păstrează aceeași formă la toate cazurile – forma nominativului singular sau plural. Femininele au la genitiv și dativ singular forma nominativului plural.

Dacă este precedat și el de un adjectiv demonstrativ (acest frumos copac), adjectivul nu mai primește articolul hotărât.

Când este așezat după substantiv, adjectivul nu primește niciodată articolul hotărât propriu-zis, dar poate fi precedat de articolul demonstrativ (adjectival) și se declină astfel:

și

Deci, în aceste situații, adjectivele se comportă ca substantivele nearticulate.

Adjectivul care însoțește și determină substantivul are funcția sintactică de atribut: casa nouă, cerul senin, și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

Deseori, adjectivul are funcția sintactică de nume predicativ. În cazul acesta, acordul în gen, număr și caz se face cu subiectul (exprimat prin substantiv sau un substitut al lui).

Gradele de comparație ale adjectivului

Majoritatea adjectivelor au grade de comparație:

pozitiv: frumos

comparativ:
de superioritate: mai frumos
de egalitate: tot atât de frumos
de inferioritate: mai puțin frumos

superlativ:
relativ: cel mai frumos
absolut: foarte (grozav, tare, prea, nespus de) frumos

Unele adjective ca superior, inferior, exterior, optim, viu, mort, perfect, principal, veșnic nu au grade de comparație, deoarece sau sunt forme latinești de comparativ (superior, inferior) ori de superlativ (optim), sau însușirea exprimată de ele nu se poate atribui unui obiect într-o măsură mai mare sau mai mică. De exemplu, o pasăre poate fi moartă sau vie, dar nu: mai moartă sau mai vie.

Prin articulare adjectivele pot deveni substantive, atunci când nu însoțesc un substantiv, determinându-l.

Un tânăr mă aștepta la ieșirea din parc.
Tânărul acesta era fratele mamei.

Când însoțesc verbe, determinându-le, unele adjective își schimbă valoarea gramaticală, devenind adverbe: Sora mea cântă frumos la pian (frumos=adverb).

Sursa: Editura didactică și pedagogică București, Manual Limba Română – Adjectivul