Podișul Dobrogei

Podișul Dobrogei este așezat la sud de Munții Dobrogei, între Dunăre și Marea Neagră. El are o suprafață mult mai netedă decât a celorlalte podișuri din țara noastră. Acest podiș are înălțimi relativ joase, având o medie de aproximativ 120 m. Cea mai mare înălțimi o găsim în partea nordică, respectiv în Munții Măcinului (Vf. Greci sau Țuțuiatului – 467 m).

Acest podiș este străbătut de Canalul Dunăre – Marea Neagră. Pe lângă navigație, Canalul asigură apa necesară irigării unor mari suprafețe de pământ agricol.

Podișul Dobrogei este format din:

•   Masivul Dobrogei de Nord (Munții Măcinului, Dealurile Tulcei, Culmea Niculițelului, Podișul Babadag, Podișul Casimcei).
• Podișul Dobrogei de Sud (Podișul Medgidiei, Podișul Oltinei, Podișul Negru Vodă).

Masivul Dobrogei de Nord prezintă culmi joase și pietroase, care se desfășoară sub forma unui evantai deschis spre mare. Cele mai mari înălțimi se întâlnesc în Culmea Măcinului (vârful Greci 467 m). Culmile care se desprind spre mare sunt scunde și au spinările lățite, ca niște podișuri. Spre est se află Dealurile Tulcei. Între râurile Telița și Taița se prelungește Culmea Niculițelului, pe care se găsesc păduri de tei, precum și câteva podgorii. La miazăzi se întinde Podișul Babadagului și, în fine, la sudul acesteia, Podișul Casimcei. Înălțimi mici, văile largi, prin care râurile firave curg domol, dau Masivului Dobrogei de Nord înfățișarea unui relief îmbătrânit.

El face parte dintr-un lanț de munți foarte vechi, munți hercinici, care se întindeau peste Europa Vestică și Centrală. Mișcările scoarței din timpul formării Carpaților au îmbucătățit acest lanț și l-au prăbușit în adânc. Din el n-au mai rămas decât câteva părți joase, între care și Masivul Dobrogei de Nord.

Acesta este bogat în diferite roci de construcție, mai importante fiind granitele care se întrebuințează la pavarea străzilor.

Podișul Dobrogei de Sud are un relief mai neted, aproape ca o câmpie, tăiat în mijloc de valea Carasu, de-a lungul căreia trec calea ferată de la Cernavodă spre Constanța și Canalul Dunăre-Marea Neagră. Atât spre Dunăre cât și spre mare, podișul se sfârșește prin povârnișuri nu prea înalte. Suprafața lui este acoperită cu un strat gros de loess, care permite infiltrarea cu ușurință a apelor.

Clima este mai uscată decât în alte părți ale țării. Împotriva acestuia neajuns s-au construit sisteme de irigații, care asigură recolte bogate.