Valurile

Valurile sunt ondulări ale apei mării. Acestea saltă apa mării în sus și în jos, numai la suprafață; în adâncime ele nu se simt.

Când privim de pe țărm, avem impresia că apa mării se mișcă odată cu ele, venind spre țărm. Dacă aruncăm în largul mării o scândură, vedem că ea rămâne pe loc și că numai valurile saltă. Prin urmare, apa mării nu se deplasează la suprafață, ci numai se ondulează.

E ca și când privești un lan de grâu bătut de vânt. Spicele se leagănă în valuri și dau impresia unei mișcări la suprafață. Știm bine că grâul este înrădăcinat în sol deci deplasarea orizontală a spicelor este numai aparentă.

Și totuși, când acestea sunt mari și se izbesc de fundul puțin adânc al mării din apropierea țărmului, se sparg și apa lor se prelungește pe plajă. De asemenea, când vânturile bat din aceeași direcție timp mai îndelungat, imprimă valurilor direcția lor.

Clasificare

După origine, valurile sunt două feluri: eoliene (produse de vânt) și seismice (produse de cutremure).

Valurile eoliene

Formarea celor mai multe valuri este legată de acțiunea vântului. Când bate vântul, el saltă pe loc apa de la suprafața mărilor și a oceanelor.

Mărimea maximă a acestora depinde de trei factori: viteza vântului, durata vântului și întinderea zonei de apă. Ele nu depășesc 16 m înălțime.

Valurile seismice

Se formează datorită cutremurelor care se produc pe fundul bazinelor oceanice. Valurile seismice sunt mai periculoase decât valurile eoliene. Ele pot atinge înălțimea de 20-30 m și se propagă uneori de la un țărm la altul al oceanelor, cu o viteză foarte mare.

Acestea izbesc cu putere țărmurile, în special pe cele înalte și le fac să se prăbușească. Puterea lor de izbire poate atinge până la 30 tone pe metrul pătrat.

Valurile distrug țărmurile și produc stricăciuni digurilor. Ele îngreunează navigația și pot chiar scufunda vapoare.

Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică