Țărmul. Tipuri de țărmuri. Eroziunea marină
Țărmul sau litoralul este fâșia de pământ pe care apele marine înaintează și se retrag periodic. Între uscat și apele mărilor sau oceanelor se dă o luptă continuă datorită valurilor și curenților.
Unele țărmuri sunt drepte, altele crestate. Acestea din urmă sunt cele mai bune pentru așezarea porturilor și dezvoltarea navigației. În unele părți apa mărilor și a oceanelor pătrunde în continent sub formă de golfuri, iar în altele uscatul înaintează în mare sub formă de peninsule și capuri.
Marea acționează asupra țărmurilor prin forța valurilor, care au o mare putere de izbire, îndeosebi asupra țărmurilor înalte. Pe vreme de furtună puterea lor de izbire poate atinge până la 30 de tone pe metru pătrat. În felul acesta, țărmul înalt al mării, denumit faleză, este măcinat la bază de valuri.
După ce acestea au făcut o firidă la baza țărmului, tot peretele de deasupra se prăbușește; materialele desprinse din țărm cad în mare. Curenții maritimi litorali și valurile transportă și depun acest material, împreună cu aluviunile aduse de fluvii, în lungul țărmurilor sau în dreptul golfurilor, formând niște cordoane de nisip. În acest mod, golfurile se transformă în lagune, (atunci când mai comunică cu marea printr-o portiță), sau în lacuri (când acestea se izolează complet de mare).
Alte forme de acumulare sunt plajele și deltele. Plajele se formează din nisipurile îngrămădite de valuri, acolo unde viteza curentului este mai slabă (de exemplu, în dreptul golfurilor puțin adânci), iar deltele iau naștere la gura fluviilor care se varsă în mări sau oceane cu maree slabe, astfel încât aluviunile nu pot fi spălate și se depun, forțând fluviul să-și împartă apele pe mai multe guri.
Dacă apele continentale nivelează relieful, apele marine tind să dea țărmurilor o înfățișare cât mai dreaptă, prin erodările stâncilor proeminente și depunerile de materiale în golurile dintre stânci.
Tipuri de țârmuri
Atât țărmurile joase cât și cele înalte pot fi drepte sau crestate.
Țărmurile joase prezintă crestături sub formă de lagune, limane și estuare.
1. Lagunele sunt golfuri izolate parțial de mare prin cordoane de nisip. Se găsesc de-a lungul câmpiilor litorale joase, însoțite de plaje, de exemplu pe coasta nordică a Mării Adriatice, pe țărmul sudic și sud-estic al Mării Baltice, pe țărmul sud-estic al S.U.A.
2. Limanele se găsesc la gurile de vărsare ale unor fluvii sau râuri invadate de apele mării. Ca și lagunele, limanele sunt izolate parțial sau total de mări prin cordoane de nisip, comunicând cu acestea (uneori) prin câte o portiță. Limane se găsesc pe țărmul românesc și rus al Mării Negre.
3. Estuarele sunt golfuri în formă de pâlnie aflate la gurile fluviilor care se varsă în mări sau oceane cu maree puternice. Refluxurile duc în larg aluviunile transportate de aceste fluvii, iar fluxurile le lărgesc gura de vărsare. Estuarele sunt adânci, bune pentru navigație, spre deosebire de lagune și limane, în care vasele maritime se împotmolesc. Sunt bine cunuscute estuarele fluviilor Tamisa, Elba și Sena din Europa și esturalul Amazonului din America de Sud.
Țărmurile înalte prezintă tipuri de crestături cu canaluri, cu riass și cu fiorduri.
1. Țărmurile cu canaluri se întâlnesc de-a lungul litoralului adriatic. Munții Alpii Dinarici, formați din șiruri paralele cu țărmul, au suferit o lăsare a părților lor vestice astfel încât marea a invadat depresiunile și văile dintre munți. Țărmul se prezintă, deci, ca o succesiune de insule și peninsule alungite, între ele sunt canaluri navigabile.
2. Țărmurile cu riass au o răspândire mică. Astfel sunt cele din nord-vestul Peninsulei Iberice, cele din vestul Peninsulei Bretagne și estul Chinei de Sud. Aceste țărmuri au luat naștere prin invadarea gurilor râurilor (riass = guri de râu) dintre munții orientați perpendicular pe țărmul mării. Munții s-au scufundat încetul cu încetul și apa mării a invadat gurile râurilor.
3, Țărmul cu fiorduri au mare răspândire atât în emisfera boreală (pe țărmurile Norvegiei, Scoției, Groenlandei etc.) cât și în emisfera australă (Chile, Noua Zeelandă etc.). Fiordurile sunt golfuri adânci, ramificate și cu țărmurile înalte și abrupte. Inițial, văile lor au fost săpate de râuri, apoi de ghețari. Când ghețarii s-au topit, apa mării a invadat văile și s-au creat fiordurile, a căror adâncime este mai mică tocmai la contactul lor cu marea din cauza morenelor frontale, aduse altădată de ghețari.
Aceste morene alcătuiesc un prag în calea apelor reci din fundul oceanului, fapt care face ca apa în fiorduri să fie caldă. Ele sunt ca niște mici „mediterane”, pentru că din ocean intră în ele numai apa mai caldă, de la suprafața lui.
Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică
