Modurile verbului. Modurile personale și modurile nepersonale
Modurile verbului sunt formele verbelor care arată cum consideră vorbitorul acțiunea.
Exemplu:
a) Cum m-a văzut și-a scos șapca…
(Ion Ghica, Nicu Bălcescu)
b) Prindeți-l și aduceți-l la judecată.
(Dumitru Almaș, Povestiri istorice)
c. – Dar oare va veni?
(Costache Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul)
d) Baba trebuia să-i dea unul din cai și apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu.
(Mihai Eminescu, Făt-Frumos-din-Lacrimă)
e) Ar ști, dacă ar învăța.
Verbele:
a scos, a văzut, trebuia, vor veni – arată o acțiune care se realizează; sigură (indicativ);
prindeți, aduceți – arată porunca, îndemnul, ordinul (imperativ);
să dea, să lase, să plece – arată o acțiune care se poate realiza; posibilă (conjunctiv);
ar ști, ar învăța – o acțiune dorită sau care depinde de o condiție (condițional-optativ).
Modurile verbului
Modurile personale
Modurile personale (modurile predicative) au forme diferite pentru a indica persoana:
– indicativ
– imperativ
– conjunctiv
– condițional-optativ
Verbele la aceste moduri pot avea funcția sintactică de predicat.
Modurile nepersonale
Modurile nepersonale (nepredicative) nu își schimbă forma după persoană:
– infinitiv (ex: Este plăcut a învăța)
– participiu (ex: Omul învățat cu munca are satisfacții)
– gerunziu (ex: Învățând ne îmbogâțim cunoștințele)
– supin (ex: Lecția de învățat este ușoară)
Verbele la aceste moduri nu pot avea funcție sintactică de predicat.
Indicativul este singurul mod care are toate timpurile:
– prezent (Ex: Elevul învață poezia.)
– trecut (Ex: Elevul învăța poezia; Elevul învăță poezia; Elevul a învățat poezia; Elevul învățase poezia.)
– viitor (Ex: Elevul va învăța poezia.)
Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Manual Limba Română – Modurile verbului