Ciuperca de câmp
Ciuperca de câmp creșteîn grădini și livezi, în pământul îngrășat cu gunoi de grajd și în pământul gras din pădure, în locuri umbrite și umede.
Alcătuirea ciupercii. Ciuperca de câmp este alcătuită din două părți: una la suprafață și alta în pământ. De la suprafața pământului se ridică un picior alb, cărnos, puțin umflat la bază. El se termină cu o parte lățită, puțin bombată la partea de sus, pălăria.
Piciorul ciupercii se continuă în pământ cu o rețea de fire albe, subțiri, ramificate, numite hife. Ele se aseamănă cu cele de mucegai, dar sunt alcătuite din mai multe celule, puse cap la cap. Hifele alcătuiesc miceliul. Firele seamănă cu cele ale mătasei broaștei, numai că sunt albe. Când se taie o ciupercă de câmp în lung, se observă că este formată dintr-o parte albă, alcătuită tot din hife strâns împletite.
După cum se vede, ciuperca nu are nici rădăcini, nici tulpină și nici frunze, corpul ei fiind un tal, ca și la bacterii și alge.
După ploile calde de vară hifele cresc cu o repeziciune uimitoare, formând piciorul și pălăria, de unde și zicala „cresc ca ciupercile după ploaie”.
Hrănirea. Prin hifele miceliului, ciuperca absoarbe substanțele hrănitoare gata preparate din mediul în care trăiește. Așa se explică de ce ciuperca nu poate crește în orice loc ca plantele verzi, hrănindu-se cu substanțe organice în descompunere.
Înmulțirea. Pe partea inferioară a pălăriei se găsesc numeroase lame, subțiri, așezate în jurul piciorului, ca spițele unei roți.
Aceste lame produc pe marginea lor spori bruni-roșcați. Sporii sunt împrăștiați de vânt și dacă ajung într-un loc prielnic, încolțesc dând naștere la o rețea de fire (miceliu) care pătrund în pământ. Miceliul formează, din loc în loc, niște umflături mici, care cresc, formând încetul cu încetul piciorul și pălăria. Acum ne dăm seama mai ușor că miceliul reprezintă ciuperca, iar piciorul și pălăria, organul de înmulțire. Așa se înmulțesc și alte ciuperci, însă sporii nu se găsesc la toate lamele de sub pălărie. La mânătarcă sau hrib, pe dosul pălăriei se găsesc numeroase oficii care duc în niște tubușoare subțiri pe pereții cărora se găsesc sporii.
Formarea acestui organ de înmulțire, care apără sporii, constituie un progres față de mucegaiuri.
Ciuperca de câmp este bună de mâncat. Ciupercile bune de mâncat se numesc ciuperci comestibile.
Mai sunt și alte ciuperci comestibile gustoase și hrănitoare: zbărciogul, mânătarca, ghebele, bureții iuți, bureții galbeni. Multe ciuperci însă sunt otrăvitoare: buretele panterei, pălăria șarpelui, bureții flocoși, hribul dracului.
Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel
