Africa de Est (Africa Răsăriteană)

Așezare

Africa de Est cuprinde partea situată în estul continentului Africa.

Relieful

Africa de Est este regiunea în care au avut loc puternice mișcări pe verticală ale scoarței Pământului, de pe urma cărora au apărut regiuni înalte de podiș și șanțuri uriașe, în care s-au format lacuri foarte adânci. Se poate spune că relieful acestei regiuni este o asociere de podișuri înalte și șanțuri tectonice. Podișurile care alcătuiesc Africa de Est sunt: Podișul Etiopiei, Podișul Somaliei și Podișul Ugandei. Podișurile Etiopiei și Somaliei se găsesc în partea estică, fiind despărțite de Șanțul Abisinian și Depresiunea Afar.

Podișul Etiopiei este format din lavă și se înalță ca o adevărată cetate față de regiunile înconjurătoare. Spre Marea Roșie și Depresiunea Afar, relieful înalt coboară în trepte abrupte, iar spre Depresiunea Bahr el Ghazal (din Sudan), în trepte domoale. În interiorul podișului este presărat cu numeroase conuri vulcanice.

Podișul Somaliei este mai înalt în părțile nordice, unde înălțimile ajung până la 4000 m și mai scund în părțile sud-estice, unde coboară lin spre Oceanul Indian, terminându-se cu o îngustă câmpie litorală (Câmpia Somaliei).

Podișul Ugandei se află în sud-vestul regiunii Africa de Est. El ocupă spațiul dintre cele două mari șanțuri tectonice ale Africii (Marele șanț Central African și Șanțul tectonic Abisinian).

De-a lungul Șanțului Central African se găsesc lacurile: Mobutu Sese Seko, Tanganyka, Malawi și altele, iar de-a lungul Șanțului Est-African sunt, de asemenea, numeroase lacuri, printre care Lacul Turkana.

Un vulcanism gigantic. De-a lungul șanțurilor tectonice se ridică vulcani cu înălțimi impresionante, ceea ce dă reliefului un caracter de originalitate. Dintre masivele vulcanice cele mai impunătoare sunt Kenya și Kilimanjaro.

Bogățiile minerale. Părțile centrale ale Podișului Ugandei și Podișul Etiopiei, ascund în subsolul lor zăcăminte de aur, diamante, cărbune, sare, pietre prețioase ș.a.

Clima

Ca urmare a așezării sale regiunea Africa de Est ar trebuie să aparțină climatului ecuatorial și subecuatorial. Varietatea reliefului însă, orientarea culmilor înalte muntoase, precum și apropierea continentului asiatic (care se încălzește puternic în anotimpul de vară) fac ca atât temperatura, cât și precipitațiile atmosferice să difere de la un loc la altul. Astfel, podișul înalt al Etiopiei și masivele muntoase Kenya și Kilimanjaro au o climă etajată pe altitudine. Podișul Ugandei are o climă subecuatorială, iar Depresiunea Afar, adăpostită de mari înălțimi, are o climă secetoasă tot timpul anului.

Apele

Speciile apelor din Regiunea Africa de Est constă în prezența lacurilor cu apă dulce. Unele dintre aceste lacuri sunt situate în gropile formate de șanțurile tectonice, având adâncimi foarte mari (Lacul Tanganyika – 1435 m). Altele fiind situate pe podiș, sunt mai puțin adânci (Lacul Victoria – 80 m).

Vegetația și animalele

Vegetația Africii de Est este foarte variată. Pe podișuri cresc ierburi de savană și stepă, iar pe masivele înalte vegetația este etajată. De-a lungul râurilor se dezvoltă pădurile galerii, în mare parte asemănătoare pădurilor ecuatoriale.

Fauna este cea specifică savanelor și stepelor. Aici trăiesc numeroase erbivore: antilope, gazele, girafe, zebre, la care se adaugă elefanți, rinoceri ș.a. Dintre carnivore se întâlnesc: lei, leoparzi, hiene, șacali ș.a. În locurile mlăștinoase și lacuri trăiesc hipopotami și crocodili, iar în pădurile din regiunile muntoase, diferite specii de maimuțe. În regiunile secetoase se întâlnește frecvent struțul.

Populația

Populația este formată din negri bantu și masai, precum și din etiopieni și somalezi. Pe lângă populația băștinașă, care formează marea majoritate, mai trăiesc indieni, arabi și europeni.

Economia

Economia este bazată pe agricultură, în care este ocupată marea majoritate a populației. Este cea mai dezvoltată regiune a Africii în ce privește creșterea animalelor. Pentru export se cultivă cafea, bumbac și trestie de zahăr. Pentru hrana populației se cultivă cereale: meiul, orzul și grâul. În unele regiuni se cultivă orezul și porumbul. Un loc important în părțile nordice ale regiunii îl ocupă creșterea vitelor cornute mari.

Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina