Clasificarea propozițiilor
Clasificarea propozițiilor
Clasificarea propozițiilor se face după
1. scopul comunicării:
– propoziții enunțiative propriu-zise (exprimă o constatare, acțiune sau o stare reală): Al tău sunt eu, țară, cu fapte și nume.
– propoziții enunțiative optative (exprimă dorința de a se realiza sau nu conținutul ei): V-aș ruga ceva.
– propoziții enunțiative imperative (exprimă o poruncă, un îndemn, un sfat, o rugăminte adresată interlocutorului): Deschideți manualele!
– propoziții interogative propriu-zise (directă – întrebarea este legată de obicei de un răspuns; indirectă – vorbitorul reproduce o întrebare): Ce e azi?; Mihai îl întreabă apoi ce mai fac elevii, mai discutară câtva timp.
– propoziții interogative optative (directă – întrebarea este legată de obicei de un răspuns; indirectă – vorbitorul reproduce o întrebare): Ar veni și Mihai cu noi?
2. aspectul (afirmativ sau negativ al) predicatului:
– propoziții afirmative (afirmă ceva): Ștefan merge la școală. / Ștefan nu merge la școală?
– propoziții negative (neagă ceva): Ștefan nu merge la școală. / Ștefan nu merge la școală?
3. structură:
– propoziții simple (propoziții alcătuite din subiect și predicat): Sosesc steaguri.
– propoziții dezvoltate (propoziții care, pe lângă subiect și predicat, mai au și alte părți de vorbire): Elevul silitor învață bine.
Observații despre clasificarea propozițiilor
1. În limba română, negația se exprimă prin adverbul de mod nu.
Nu poate fi întărit de alte cuvinte negative:
a) adverbe:
nici: Nici de compot nu sunt bune.
deloc, nicăieri, niciodată: Nu merge nicăieri.
b) alte cuvinte:
nici unul, nimeni, nimic: Nimeni nu m-a întrebat acest lucru.
Nu și nici se iau împreună cu predicatul.
2. Nu trebuie confundată partea de propoziție negată cu propoziția negativă:
Nu el a spart geamul. – este negat subiectul
Nu aici le-a așezat. – este negat complementul
Nu astăzi mergem acolo. – este negat complementul
Nu așa vei proceda. – este negat complementul
Aceste propoziții sunt afirmative, deoarece nu sunt negate predicatele lor.
3. structură (alcătuire):
– propoziții simple: Bogdan citește
– propoziții dezvoltate: Bogdan, colegul meu, citește foarte mult.
Toate propozițiile neincluse în fraze sunt propoziții independente (ca în exemplul de mai sus).
Observații:
1. Unele interjecții izolate (Na! Ei?) și adverbe de afirmație sau de negație (Da. Nu.) au valoarea unor propoziții în răspunsurile la propozițiile interogative:
– Ai fost acolo?
– Da. (cu înțelesul „am fost”)
– L-ai văzut pe Costel?
– Nu (Ba). (cu înțelesul „nu l-am văzut”)
2. Sunt propoziții simple și comunicările în care se află:
a) un vocativ: Viorele, trezește-te!
b) un subiect multiplu: Elevii și elevele învață.
c) un nume predicativ simplu: Merele sunt roșii.
un nume predicativ multiplu: Fructele sunt dulci și zemoase.
Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Clasificarea propozițiilor – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor – Clasificarea propozițiilor
