Flora și fauna Europei

Flora și fauna Europei

Flora și fauna Europei are o mare diversitate de plante necultivate și animale sălbatice, în funcție de condițiile de relief, sol și climă.

Dintre asociațiile vegetale, pădurile și stepele au cea mai mare importanță. Zonele de vegetație și animalele sunt dispuse succesiv, în funcție de latitudine. Astfel, flora și fauna Europei de la nord la sud este după cum urmează:

1. Zona de tundră este alcătuită în jurul Cercului Polar de Nord. Plantele de aici sunt adaptate la condițiile foarte aspre de climă. Vânturile puternice, temperaturile scăzute și iernile lungi determină o vegetație măruntă. În scurtele veri polare nu lipsesc nici plantele cu flori de un colorit viu. Dintre animale, cele mai răspândite sunt vulpea și iepurele polar, iar în apropierea țărmurilor, ursul polar, foca și morsa.

2. Zona pădurilor de conifere (taiga; molid, bradu) liniștită și întunecoasă, desfășurată între munții Scandinaviei și Munții Ural, este cea mai întinsă pădure din Europa. Aici trăiesc: lupul, vulpea, elanul, hermelina și numeroase păsări.

3. Zona pădurilor de foioase (fag, stejar) ocupă suprafețe întinse, mai ales în estul și centrul Europei. Speciile caracteristice sunt cele cu frunze căzătoare. Cele mai frecvente animale sunt: jderul, cerbul, căprioara, iar dintre păsări, cele cântătoare.

4. Zona de stepă (colilie, pir), situată în nordul Mării Negre, nordul Mării Caspice, Câmpia Română și Câmpia Tisei, este caracterizată prin lipsa aproape totală a pădurilor și marea dezvoltare a ierburilor. Cele mai frecvente animale sunt rozătoarele: popândăul, șoarecele de stepă, hârciogul, iepurele. Păsările specifice sunt: ciocârlia, dropia.

5. Zona mediteraneană (subtropicală; Laur, smochin), situată pe litoralul Mării Mediterane și al Mării Egee, este constituită din arbori și arbuști ce nu-și pierd frunzele iarna, din cauza adaptării la uscăciune. Mai numeroase sunt desișurile de maquis. Animalele sunt reprezentate prin șacal, broasca țestoasă, scorpionul, magotul (o specie de maimuță în Peninsula Iberică).

6. Zona de vegetație montană (Smirdar, ienupăr), localizată mai mult pe versanții munților înalți, este diferențiată în etaje, după altitudine și climă. Pădurile încep de la poalele munților cu etajul stejarului și se continuă cu etajul fagului și coniferelor, după care urmează în partea superioară vegetația alpină. În această zonă trăiesc: capra neagră și muflonul (Insula Corsica și Insula Sardinia), iar dintre păsări, vulturul bărbos și vulturul pleșuv.

Sursa: Manual Geografie VII – Editura didactică și pedagogică București 1986 – Flora și fauna Europei