Revoluția de la 1848 din Italia

Prin revoluția de la 1848 din Italia poporul dorea să scape de asuprirea nobililor; să dobândească libetăți economice și sociale; să obțină drepturi politice; să scuture stăpânirea străină; să înfăptuiască unitatea țării.

Cei dintâi s-au răsculat locuitorii din orașele Milano și Veneția și au alungat trupele imperiale. Apoi revoluționarii au creat o Republică la Roma, condusă de Giuseppe Mazzini, cel mai democrat dintre revoluționarii italieni din acea vreme. Regele din statul Piemont, urmărind unificarea Italiei, a pornit războiul cu armata habsburgică. Dar el se temea de adevărații revoluționari, pentru că aceștia, în frunte cu Mazzini și Giuseppe Garibaldi, voiau să facă din Italia, Republică. Șovăitor, lipsit de ajutorul poporului, regele a fost înfrânt și a preferat să se înțeleagă cu împăratul Franz Iosif decât cu poporul italian.

În curând, armatele habsburgice au cucerit și Republica Veneția. Totodată, împotriva Republicii romane au intervenit armatele habsburgice, franceze și ale regelui din sudul Italiei. Deși apărată vitejește de revoluționarii lui Garibaldi, Roma a fost cucerită.

Revoluționarii italieni au fost înfrânți. Dar ei nu au renunțat la ideea de libertate și unitate a Italiei.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Revoluția de la 1848 din Italia