Scopul primei expediţii peste ocean a lui Cristofor Columb

Scopul primei expediții peste ocean a lui Cristofor Columb

Există foarte multe lucrări care se ocupă de scopul imediat urmărit de prima expediţie a lui Columb. Unii istorici sceptici resping presupunerea că în 1492 Columb îşi propunea să ajungă în Asia.

Acest scepticism se bazează pe interpretarea juridică, pur cazuistică, a două documente emanând de la „regii catolici” şi întocmite de comun acord cu Columb: contractul şi „certificatul de acordare a titlului”. În aceste documente nu este pomenită Asia şi nici vreo regiune a ei; de altfel în ele nu se menţionează în general nici o denumire geografică.

Dimpotrivă, scopul expediţiei este formulat în expresii intenţionat confuze şi cât se poate de vagi: „întrucât domnia voastră, Cristofor Columb, plecaţi urmând porunca noastră pentru a descoperi şi dobândi unele insule şi un continent pe marea-ocean…”.

Dar această formulare vagă este pe deplin explicabilă tocmai pentru că în documentele oficiale, care veneau de la regii spanioli, nu se putea menţiona Asia de sud sau de est, care în evul mediu era reunită sub denumirea comună de „Indii”: potrivit hotărârilor papei de la Roma confirmate în 1479 de Castilia (în baza tratatului cu Portugalia), dreptul de a descoperi noi pământuri la sud de insulele Canare şi „până la indieni” fusese acordat Portugaliei.

De aceea, după ce a ajuns în insulele Canare, Columb a pornit spre apus de insula Hierro (Ferro), iar nu spre sud.

Dacă folosim documentele oficiale pentru a stabili scopul imediat al primei expediţii a lui Columb, trebuie să subliniem în primul rând că menţionarea vagă a continentului putea să se refere numai la Asia: potrivit concepţiilor din antichitate şi din evul mediu, la vest de Europa, dincolo de ocean, în emisfera nordică nici nu putea să existe vreun alt continent în afară de Asia. Continente noi puteau să se afle numai în emisfera sudică.

Mai departe, trebuie să ne bazăm pe acel articol din contract în care se dă lista probabilă a mărfurilor pe care regii (şi Columb însuşi) nădăjduiau să le găsească dincolo de ocean: „perle sau pietre preţioase, aur sau argint, mirodenii şi alte lucruri şi mărfuri…” Toate aceste mărfuri erau atribuite de tradiţia geografică medievală „Indiilor”.

E puţin probabil ca scopul direct să fi fost descoperirea legendarelor insule „rătăcitoare” Brasil şi Antilia. În evul mediu, insula Brasil era pusă în legătură cu o esenţă de lemn preţios cu acelaşi nume, iar acest lemn nu este de loc pomenit în documentele oficiale.

Insula Antilia era legată de legenda despre şapte episcopi creştini care fugiseră acolo. Dacă Antilia exista, ea era o ţară creştină, guvernată de suverani creştini. Din punct de vedere juridic, regii spanioli nu puteau să acorde cuiva dreptul de a „dobândi” această ţară pentru Castilia şi nici nu puteau să acorde „pe veci” guvernarea acestei ţări lui Columb şi moştenitorilor săi. Potrivit tradiţiei catolice, asemenea daruri puteau să se refere numai la ţările „păgâne” (necreştine).

Este incontestabil de asemenea că echipajul primei flotile a lui Columb a fost ales numai în scopul de a se stabili relaţii comerciale cu o ţară necreştină (eventual musulmană), iar nu pentru cucerirea unei ţări mari; totuşi, nu se excludea posibilitatea „dobândirii” unor insule.

Este evident că flotila nu era destinată unor vaste operaţii de cucerire; ea era prea slab înarmată, echipajul era prea redus şi apoi, printre oamenii lui Columb, nu se aflau militari de profesie. Expediţia n-avea ca scop nici răspândirea religiei catolice, cu toate că mai târziu Columb a susţinut acest lucru. Dimpotrivă, printre participanţii la expediţie nua existat nici un preot sau călugăr.

Printre oamenii lui Columb se afla însă un evreu botezat — tâlmaci care cunoştea puţin limba arabă, adică limba folosită de musulmani în slujbele religioase; cunoştinţele lui n-ar fi fost de folos în insulele Brasil, Antilia etc., dar ar fi putut prinde foarte bine în „Indii”, care desfăşurau un comerţ intens cu ţările musulmane.

Aşadar, atât perechea regală cât şi Columb căutau să stabilească o legătură comercială cu „Indiile” şi mai de crezut este că tocmai „Indiile” au constituit principalul scop al primei expediţii. Faptul că la înapoierea în Spania Columb a anunţat că a descoperit în vest „Indiile” şi a adus de acolo „indios” (indieni), n-a fost o născocire ulterioară.

Columb susţinea că a ajuns acolo unde fusese trimis şi unde a vrut să ajungă, că a făcut ceea ce trebuia să facă. Această părere o împărtăşeau şi majoritatea covârşitoare a iniţiatorilor şi participanţilor la prima expediţie. Prin aceasta se şi explică imediata organizare a unei a doua expediţii, de data aceasta de mari proporţii. Pe vremea aceea în Spania nu existau aproape de loc sceptici: ei au apărut ulterior.

Prima expediţie a lui Columb este descrisă în „Jurnalul primei călătorii”, sau, mai exact, într-un rezumat întocmit de Las Casas pe baza jurnalului pierdut al lui Columb.

Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici; în româneşte de: Ion Vlăduţiu şi M. Leicand