Montarea transmisiilor cu lant

Transmisiile cu lant se folosesc in cazurile in care miscarea de rotatie trebuie transmisa fara alunecari, adica cu un raport de transmitere constant si distanta intre aze relativ mare.

In functie de destinatie, in constructia de masini se folosesc urmatoarele tipuri de lanturi cu dinti, lanturi cu eclise, bolturi si bucse, lanturi cu elemente bloc, cu elemente pline si cu elemente fasonate.

Lanturile cu dinti, numite si lanturi fara zgomot, se folosesc pentru transmiterea unor forte relativ mari, cu viteze intre 3 si 25 m/s. Roata de lant are dinti trapezoidali cu unghiul de 32-57 grade, numarul dintilor fiintre intre 13 si 120.

Lanturile cu eclise, bolturi si role sunt utilizate la transmiterea miscarii cu viteze intre 1 si 15 m/s.

Lanturile cu elemente fasonate se folosesc foarte frecvent la transmisii cu viteze reduse, pana la 3-4 m/s. Transmisiile cu lant folosite in constructia de masini se compun din urmatoarele elemente:

– lantul de transmisie;

– roata conducatoare si roata condusa;

– dispozitivul de intindere a lantului;

– carcasa protectoare;

– instalatia de ungere.

Rotile pentru lanturi difera de celelalte roti de transmisie prin forma constructiva a obezii. Obada este prevazuta cu proeminente care intra in angrenare cu elementele lantului, de unde si denumirea de roti dintate pentru lant.

Rotile pentru lanturi se clasifica dupa felul lantului care se infasoara in: roti pentru lanturi cu zale ovale, roti pentru lanturi cu eclise si roti pentru lanturi speciale.

Montarea transmisiilor cu lanturi consta din fixarea rotilor pe arbori, fixarea lanturilor pe roti si imbinarea lanturilor. Montarea rotilor de lant pe arborii de transmisie si verificarea lor se realizeaza asemanator cu rotile de curea.

Dupa fixarea rotilor de lant pe arborii respectivi se verifica  bataia radiala si cea frontala. Bataia admisibila depinde de turatie si de gradul de incarcare. Pentru transmisii de precizie, bataia radiala a rotii montate pe arbore nu trebuie sa depaseasca 0,05-0,06 mm pentru fiecare 100 mm ai diametrului rotii.

montarea transmisiilor cu lant1 – eclisa exterioara; 2 – eclisa interioara; 3 – bolt; 4 – bucsa; 5 – rola.

Pentru a se asigura o infasurare corecta a lantului pe dintii rotilor, axele acestora trebuie sa fie paralele si in acelasi plan.

Pozitia rotilor de lant se verifica controlandu-se paralelismul axelor arborilor pe care sunt montate, precum si deplasarea relativa.

Pentru imbinare se folosesc zale sau placute in functie de tipul lantului.

Urmeaza verificarea sagetii lantului.

In vederea unei bune functionari si pentru marirea duratei de functionare, transmisiile cu lant trebuie unse.

Ungerea se poate efectua:

– prin picurarea la viteze cuprinse intre 2,5 si 5 m/s;

– prin ungere fortata cu ajutorul unei pompe;

– cu ajutorul canilor de ulei la fiecare 15-20 h, in cazul vitezelor mici.

Lubrifiantul trebuie sa alimenteze ramura inferioara a lantului, la partea de angrenare, pentru a patrunde mai usor in jocurile articulatiei.

Autor: Tehnologia asamblarii si montajului (I. Gheorghe, M. Voicu, I Paraschiv)

Sursa foto: scritube.com

%d blogeri au apreciat: