Germania de Vest: de la Adenauer la Brandt 1949 – 1974
La 14 august 1949 au loc primele alegeri pentru Bundestag. Konrad Adenauer, reprezentantul crestin-democratilor, este ales cancelar federal la diferenta de un vot. Politica lui Adenauer urmarea sa lege tara de sistemul de aliante occidental. Acesta a facilitat intrarea Germaniei de Vest in Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, in Euratom si in comunitatea Economica Europeana. In 1951, Tratatul de la Paris pregateste terenul pentru ca Republica Federala sa devina stat suveran si sa intre in NATO in 1955. Adenauer urmarea reconcilierea cu Franta, ceea ce a dus la Tratatul de la Elysee din 1963. Acesta prevedea cooperarea stransa in politicile externe, de aparare si de educatie. In 1952, Adenauer semneaza Acordurile de la Luxemburg cu ministrul de externe israelian Sharett, care devin baza pentru legislatia despagubirilor.
Succesorul lui Adenauer este fostul ministru al economiei, Ludwig Erhard, care a intrat in istorie drept parintele miracolului economic. La conducerea guvernului vine apoi o coalitie formata din crestin-democrati si social-democrati. Urmatorul cancelar, Kurt Georg Kiesinger, primeste critici severe pentru fosta sa apartenenta la partidul nazist. In conditiile lipsei opozitiei in Bundestag, se formeaza o opozitie extraparlamentara ca protest impotriva structurilor solidificate, a Razboiului din Vietnam si a Decretelor de urgengta din 1968. Aceasta miscare contureaza climatul social din anii 1970.
In 1969 vine la putere o coalitie social-liberala formata din social-democrati si Partidul Liber Democrat, condusa de Willy Brandt, care promitea sa modernizeze tara.
Realizarea esentiala a lui Brandt in domeniul politicii externe a fost politica de armistitiu cu Estul, culminand cu semanarea Tratatelor de Est (1970-1973). Gestul sau de a recunoaste vechea granita Oder-Niesse ca frontiera intre Polonia si Germania de Est a fost criticat de crestin-democrati.