Copilaria lui Ivan cel Groaznic

Tanarul Ivan cel Groaznic a suferit in copilarie umilinte mari. Atunci cand Vasili al III-lea (1479-1533; tar al Rusiei 1505-1533) a murit pe neasteptate, in februarie 1533, tanara si neexperimentata lui sotie si mama lui Ivan a devenit Mare Cneaghina (Printesa), cu responsabilitatea conducerii Rusiei. Dupa cinci ani a murit si ea in conditii misterioase, lasandu-si tanarul fiu in grija unui consiliu format din boieri, nobili cunoscuti pentru disensiunile si tradarile lor. Prea tanar pentru a interveni, Ivan putea numai sa priveasca cum printul Obolenski, iubitul defunctei sale mame, a fost arestat si aruncat in temnita, unde a murit de foame. Toti cei care il iubisera pe print cand era mic au avut aceeasi soarta. Lipsit de ajutorul mamei sale, Ivan a fost lasat aproape singur si in voia sortii la periculoasa curte ruseasca. Ca tovaras avea numai un frate mai mic, surdo-mut. Conducerea consiliului era acum in mainile a doi boieri puternici, fratii Suiski, care isi foloseau pozitia pentru a se imbogati pe ei si pe favoritii lor pe seama tanarului tar. Tratamentul la care l-au supus pe Ivan a fost cel care a nascut in el ura pentru boieri, in general, si pentru Suiski in special. Fratii isi afisau dispretul pentru Ivan in fata intregii curti, cu o grosolonie si o lipsa de respect flagrante. Comportamentul lor a avut un efect devastator asupra lui Ivan, al carui bunic suferise umilinte asemanatoare din partea tatarilor din Crimeea. In fiecare an, cnezul rus era silit sa mearga la curtea hanului si sa se umileasca aruncandu-se in genunchi si hranind cu ovaz din coiful sau calul favorit al hanului, Nepotul sau indura acum umilinte asemanatoare, de data aceasta nu din partea strainilor, ci din cea a membrilor propriei curti; si totusi era lipsit era lipsit de putere de a-i contesta. Ivan isi elibera frustrarea in acte meschine de cruzime lipsita de sens, aruncand animale vii din varful turnurilor palatului si razand cand se faceau bucati pe pietrele de jos. Cand i s-a spus povestea lui Vlad Tepes, se pare ca a recunoscut in el un tovaras de suferinta si l-a ales pe despotul valah ca model. Odata ajuns la conducere, Ivan a dorit cu orice pret sa razbune umilintele din copilarie si a hotarat sa-i faca pe boieri sa plateasca scump aroganta si lipsa de respect de care dadusera dovada.

Sursa: Tom Ambrose, Despoti si dictatori, Litera 2009