Copilaria lui Iosif Stalin

Nascut in 1879, el a crescut intr-un orasel din Georgia, ca fiu nelegitim, avand un tata vitreg betiv care il umilea batandu-l fara mila in prezenta mamei lui neputincioase. Nu exista nimeni care sa-l apere ori sa-i acorde atentue. Ura lui Stalin pentru tatal lui vitreg trebuie sa fi fost foarte puternica; se spune chiar ca in 1906 el a incercat sa angajeze un taietor de lemne din Telavi care sa-l ucida. In plus, Stalin suferea permanent din cauza sanatatii precare, mostenire care avea sa-l urmareasca in timpul vietii de adult. O epidemie de variola la varsta de sapte ani l-a lasat cu fata puternic ciupita de varsat si cu porecla de „Sifiliticul” din sat. Oricum, ce era mai rau avea sa vina. La putin timp dupa aceea, a fost calcat de o caruta; infectia care a urmat l-a lasat cu un umar beteag, ceea ce l-a scutit de armata in timpul Primului Razboi Mondial. Unii biografi au sugerat ca rana nu a fost accidentala, ci rezultatul unei batai deosebite de crunte, primita de la tatal sau. Se pare ca fracturile netratate, de tipul celei de care a suferit el, sunt comune la copii batuti. Ei ridica bratul stang pentru a se apara de batul din mana dreapta a parintelui. In cazul lui Stalin, bratul stang a ramas cu sapte centimetrii mai scurt decat cel drept si adesea era nevoie sa fie sustinut cu o legatura. Ghinionul a lovit din nou peste cinci ani, cand a fost calcat a doua oara. Piciorul i-a fost grav afectat, rana care i-a provocat pentru totdeauna un mers dizgratios. Unii biografi au speculat ca aceasta acumulare de vatamari a insemnat ca Stalin a suferit de dureri tot restul vietii si de aceea a dezvoltat o animozitate amara si cinica fata de ceilalti, care, la randul ei, a contribuit la natura lui iritabila si sadica. Ca tanar, Stalin trebuie sa fi fost o aparitie respingatoare, caci era scund si cu urme de varsat pe fata, cu un brat cu sapte centimetri mai scurt si cu degetele de la ambele picioareunite. Mai mult, el a trebuit sa poarte stigmatul nelegitimitatii: mama lui, Ekaterina Geladze, a fost o servitoare care a ramas gravida cu stapanul ei. Acesta a maritat-o cu cizmarul satului, un betiv care-si batea nevasta si copilul. Batjocorit de oamenii din Gori, Stalin a indurat nefericirea zilnica aproape ca un proscris, singura compensatie fiind rarele semne de afectiune ale mamei sale si relativa prosperitate din familie. Viata lor de familie, asa cum era ea, s-a terminat brusc atunci cand tatal vitreg i-a abandonat si a plecat in alt sat. Se spune ca, ajunsi saraci, mama lui a innebunit pe jumatate din cauza grijilor si era vazuta umband pe strazile din Gori cu parul despletit, rugandu-se, cantand si mormaind singura. Purtarea ei a trezit in Stalin o hotarare de neclintit sa nu se lase niciodata dobarat de greutati. De-a lungul vietii, el nu a fost vazut niciodata plangand sau aratandu-si emotiile in public; a adoptat, in schimb, o mina zambitoare si increzatoare.

Sursa: Tom Ambrose, Despoti si dictatori, Litera 2009