Viata lui Ion Creanga (1837-1889)

Ion Creanga

Spre deosebire de alti scriitori, Creanga si-apovestit el insusi o mare parte din viata in Amintiri din copilarie.

Marele povestitor s-a nascut la 1 martie 1837, la Humulesti, din fostul tinut Neamt, tinut „plin de legende si proverbe„, cum l-a caracterizat candva Eminescu, ca fiu al lui Stefan a Petrei si al Smarandei, fiica vornicului David Creanga din Pipirig, al carei bunic venise din Transilvania (scriitorul va purta asadar numele de familie al mamei).

Nica isi petrece copilaria la Humulesti, unde asculta, in noptile de iarna, povesti spuse de batranii si batranele satului:

„De cate ori n-am nopti intregi – va marturisi Creanga mai tarziu – ca sa ascult pe mos Ion sau pe lelea Catinca, povestindu-mi povestea lui Fat-Frumos si a Ilenei Cosanzeana„.

Povestile auzite il vrajeau pe copil, aprinzandu-i imaginatia:

…culcat pe cuptor, ascultam cu amandoua urechile si simteam atat de mult interes si asa mare ambitie, incat, dupa ce povestitorul inceta, eu nu putem sa adorm ceasuri intregi„.

Dupa ce primeste intaia invatatura de carte in satul natal, cu badila Vasile, dascalul bisericii, Nica este dus la Brosteni, unde urmeaza cateva luni cursurile scolii primare a lui Alecu Balos, pentru ca, in toamna aceluiasi an (1852), sa treaca la Scoala domneasca din Targu-Neamt, unde-l are ca invatator pe Isaiia Teodorescu. Doi ani mai tarziu, in 1854, este trimis la Scoala de catiheti din Falticeni, iar in 1855 este admis la Seminarul din Socola (Iasi), pe care-l frecventeaza pana in 1858.

In 1859, Creanga este hirotonist diacon, Nesimtindu-se atras de preotie, in ianuarie 1864 se inscrie la Scoala normala „Vasile Lupu” din Iasi, condusa de Titu Maiorescu, fiind numit institutor suplinitor inainte de a o termina.

Desi a fost un pedagog stralucit, care a introdus metode noi si a elaborat, impreuna cu alti colegi, valoroase manuale scolare, pentru care a scris povestirile Inul si camesa, Acul si barosul, Cinci pani (pe abecedarul lui va invata mai tarziu Mihail Sadoveanu), totusi Creanga a fost mutat de la o scoala la alta, ba chiar si suspendat temporar din invatamant, fiind reintegrat, in 1874, de Titu Maiorescu, venit in fruntea Ministerului Instructiunii Publice si Cultelor.

In 1875, institutorul Creanga este inspectat de Eminescu, pe atunci regizor scolar. Ca si in cazul lui Slavici, pe care, cunoscandu-l la Viena, il recomandase Convorbirilor literare, Eminescu descopera marele talent al lui Creanga si-l introduce la Junimea, unde povestitorul isi citeste primele lucrari literare, Iacob Negruzzi considera intrarea lui Creanga la Junimea „o fericita achizitie„.

Cu toate deosebirea de pregatire intelectuala, intre Eminescu, cel trecut prin universitatile din Viena si Berlin, si Creanga, cel descins din lumea Humulestilor si a catihetilor, s-a statornicit o sincera si durabila prietenie.

O data descoperit de Eminescu si, nu mai incape indoiala, indemnat sa si scrie, Creanga isi va publica, rand pe rand, in Convorbiri literare, majoritatea povestilor sale: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, in 1875; Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea porcului, in 1876; Povestea lui Stan Patitul, Povestea lui Harap Alb, Fata babei si fata mosneagului, in 1877; Ivan Turbinca, in 1878. Tot in Convorbiri literare publica Ion Creanga si povestirile: Mos Nichifor Cotcariul, in 1877, si Popa Duhu, in 1881.

Prin septembrie 1880 incepe sa scrie Amintiri din copilarie. Trei parti au aparut in Convorbiri literare: partea I in ianuarie 1881; a II-a in aprilie 1881, a III-a in martie 1882; ultima parte, scrisa, se pare, in 1888, a fost publicata postum, in 1892, o data cu aparitia primei editii a operei lui Creanga.

Creanga a mai publicat si povestirile Mos Ion Roata si Unirea, in Albumul Macedo-Roman, in 1880, si Mos Ion Roata si Voda Cuza, in Almanahul Romaniei June din Viena, in 1883.

Se stinge din viata la 31 decembrie 1889 si este inmormantat la Iasi, in cimitirul Eternitatea.

Sursa: Viorel Alecu, Alexsndru Piru, Vladimir Dogaru, Literatura romana – Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1969

%d blogeri au apreciat: