Mansotii (Sphenisciformes) – Pinguinii
Alcatuiesc o singura familie (Spheniscidae), cunoscuta mai ales sub numele impropriu de pinguini. Sunt pasari greoaie, cu o tinuta verticala. Sunt total incapabili de zbor. Ca arie de raspandire pot fi intalniti numai in emisfera sudica, in special pe coastele Antarcticii si insulele invecinate. Desi pare curios, una din aceste specii polare ajunge pana-n insulele Galapagos, deci in zona ecuatoriala, dar aceasta se explica prin influenta curentului oceanic rece Humboldt, care circula paralel cu tarmul pacific sud-american dinspre Antarctica spre zonele nordice. De asemenea unele specii populeaza coastele sudice ale Africii ori cele ale Australiei.
Dimensiunea corpului variaza de la aceea a unei rate pana la inaltimea de 1,40 m.
Penele mansotilor au o raspandire uniforma pe suprafata pielii corpului, fiind asemanatoare, de forma unor solzi mici si tari, strans lipite intre ele. Aripile sunt transformate in lopeti, ale servind pasarilor la inot, iar picioarele drept carma. Unele specii ating inotand o viteza de 36 km pe ora. Deplasarea pe uscat se face mergand in pozitie verticala, dar de multe ori se tarasc pe zapada, ajutandu-se de membre ca sa alunece catre apa.
Sternul are o carena dezvoltata: pe ea se insera muschii puternici ai pieptului, care actioneaza la vaslitul aripilor, in timpul inotului. Picioarele sunt scurte, cu tarsul latit si se termina cu degete unite intre ele printr-o pielita inotatoare.
Speciile mari depun doar un singur ou, pe care-l clocesc intr-un pliu de piele al abdomenului, intre picioarele pasarii. Speciile mai mici depune 2-3 oua. In timpul clocitului, pasarile stau in pozitie verticala. Tot atunci unii mansoti "postesc" peste doua luni. Dezvoltarea puilor este de tip nidifug. Naparlitul se face prin pierderea tuturor penelor deodata, pasarea stand nemiscata, intre penele cazute, cca 2 saptamani. Dupa ce noul penaj s-a dezvoltat suficient, ei pot intra in apa ca sa-si procure hrana. Mansotii sunt singurele pasari care nu se hranesc cat timp dureaza neparlitul. In prealabil ei insa se ingrasa, pentru a avea rezervele necesare atat nutritiei organismului, cat si elementele nutritive si minerale necesare constituirii noului penaj.
Mansotii traiesc in colonii, unele din acestea atingand marimi considerabile, depasind uneori chiar un milion de exemplare. Coloritul caracteristic este negru lucios pe cap si spate si alb pe partea ventrala.
In afara perioadei de reproducere, cand vin pe uscat, mansotii isi petrec viata, in general, in mediul marin, ei intreprinzand migratii foarte lungi, in cautarea resurselor bogate in hrana. Pestii, molustele si diferitele cristacee marine intre in regimul lor nutritiv.
Principalii dusmani ai mansotilor sunt focile si rechinii.
Se cunosc 17 specii din acest interesant grup de pasari, dintre care vom mentiona cateva.
Mansonul imperial (Aptenodytes forsteri) are o inaltime maxima de 140 cm, fiind cel mai mare din neamul sau. Cloceste in timpul iernii antarctice cam la -35 grade celsius, in zona Cercului polar de sud. Oul este clocit in special de masculi, timp de 75 de zile, in pliul de piele abdominal al carui dezchizatura se sprijina pe talpi. Femelele apar la apropierea ecloziunii pentru a hrani puii.
Mansotul regal (Aptenodytes patagonica) atinge o inaltime maxima de 100 cm si traieste pe coastele insulei Tara de Foc, in sudul arhipelagului Georgia de Sud si pe unele insule din tinuturile subantarctice. Oul este depus in primavara antarctica si este clocit in pliul de piele abdominal.
Mansotul pitic (Eudyptula minor) are o inaltime de 40 cm si este cel mai mic reprezentant al grupului, fiind de marimea unei ratusti; este raspandit in regiunile sudice ale Australiei.
Mansotul adeliae (Pygoscelis adeliae) (inaltime 70 cm) cloceste in colonii foarte mari, adesea pana la 5 milioane de capete, in titnuturile Cercului polar sudic, dar mai ales pe continentul antarctic. La 7-8 saptamani dupa ecloziune, puii sunt adunati in grupuri de 30-200 exemplare - adevarate "crese polare" - fiind tinuti sub supravegherea mai multor pasari adunate.
Mansotul de galapagos (Spheniscus mendiculus) (inaltime 50 cm) este singura specie a grupului care traieste in zona ecuatoriala, ajungand pana in insulele Galapagos. Cuibareste in vizuini sau in crapaturi de stanci.