Huhurezul mare (Strix uralensis)

Huhurezul mare

Huhurezul mare

Huhurezul mare (inaltime 60 cm) apare la noi mai mult in sezonul rece, fiind o specie mai putin comuna ca pasare sedentara.

Coloritul corpului este brun-cenusiu, patat, cu pieptul albicios si cu stropi intunecati. Cloceste atat in tinuturile de munte, cat si in padurile intinse de ses. In nordul arealului din zona de taiga, vaneaza si in timpul zilei. Populatia din sud-vestul Asiei migreaza toamna spre sud pana in nordul Marii Caspice.

Este lipsita de gusa, iar penajul este moale si infoiat, pentru care fapt nu face nici cel mai mic zgomot in zbor. Gatul este scurt, capul voluminos iar ochii mari, orientati frontal si inconjurati de cate un disc de pene dispuse radiar, asa-numitul „disc facial”.

Ciocul este relativ scurt, mult curbat, ingropat la radacina in pene aspre, de forma paroasa, numite vibreze. Baza mandiulei superioare are un invelis membranos – ceroma – in care se deschid narile. Este o pasare adaptat la viata nocturna, cu simtul vederii foarte dezvoltat.

Auzul este exceptional, conductele auditive fiind foarte dezvoltate si se deschid la exterior prin niste pliuri de piele, ce se desfac ca niste adevarate pavilioane auditive. Se hraneste cu rozatoare sau insecte, pe care le vaneaza noaptea sau in crepuscul si pe care le inghite de obicei intregi. Resturile de la hrana sunt eliminate su forma de cocoloase, ingluviile.

Ouale sunt albe, aproape sferice, si clocitul incepe dupa depunerea primului ou. Puii, acoperiti de regula de un puf des, au o dezvoltare nidicola.