Uriașii broaștelor

Uriașii broaștelor

Pe lângă broaștele și brotăceii de talie mijlocie, care trăiesc și pe la noi, în țările calde își duc viața câteva specii de broaște uriașe. Astfel, în lacul Titicaca, situat în Anzii Cordilieri, aproape de granița dintre Peru și Bolivia, la altitudinea de 3 212 m, se întâlnește o broască grăsună, cântărind mai bine de o jumătate de kilogram, numită în știință Telmatobius culeus, iar de localnici broasca mută.

Într-adevar, o particularitate ieșită din comun a acestui reprezentant al unei familii recunoscute prin agitația sonoră este… muțenia. Expediția din 1968 a vestitului comandant J.Y. Cousteau a studiat-o cu atenție, remarcând numărul mare de exemplare (peste 1 miliard) care populeazaă acest lac retras, cu o faună foarte originală. Un exemplar conservat de broască mută a fost donat de Cousteau Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, cu prilejul vizitei sale în Romania.

În America Centrala și în Cuba își face veacul o broască uriașă, celebră nu numai prin dimensiuni și lăcomie, dar și prin sunetul de bovina ce le scoate. Mai demult i se spunea broasca mugitoare (Rana moyens), azi i se zice Rana catesbiana.

Poate ajunge cu picioarele întinse până la 30 cm, iar greutatea ei se apropie de 1 kg. Fiind un animal fricos, stă ascunsă prin desișurile vegetației sau la marginea mlăștinoasă a sadurilor. Din cauza orăcăitului foarte puternic, localnicii îi spun „Bullfrog”, adică Broasca-taur.

Însă cea mai impozantă broască este cea africană – Conraua goliath – întâlnită în preajma cascadelor de pe râul Mbini, în jungla deasă din Rio Muni (Africa ecuatorială).

Conraua ajunge până la 3,5 kg greutate, lungimea totală, cu picioarele întinse, atinge 70-80 cm. Ce deosebire față de cea mai mică broască din lume, Hyla ocularis, care nu depășeste 1,5 cm și o greutate de 5 g. Ochii bulbucați ai uriașului au un diametru de 2 cm. A fost descoperită abia la începutul secolului nostru, mai precis în 1906, de misionarul J.L. Bates.

Abia în 1968, după îndelungați ani de cercetare, biologul George Subater Pee a reușit să-i dezvăluie „secretul” înmulțirii și metamorfozei. Broasca își lipește ouăle de o plantă rară, Diakraea, care trăiește în locuri ferite, în crăpăturile jilave dintre stânci. Tot acolo au fost găsiți și câțiva mormoloci.

Ajungând în deplinătatea forțelor și dimensiunilor, Conraua nu are alți dușmani în afara crocodililor și a localnicilor din tribul „fang”, pentru care carnea broaștelor gigant este o delicatesă. Conraua este de o rară agilitate și posedă la perfecție arta de a se camufla.

De aceea prinderea unei broaște-gigant cere din partea vânătorilor multă experiență, iar uneori o răbdare de fier. Tribul „fang”, care trăiește în preajma locurilor de baștină ale batracianului, a învățat să prindă broaștele într-un fel de năvod aruncat de la distanță, cu precizia cu care un cow-boy își aruncă lasoul.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris