Verbul. La ce întrebări răspunde verbul?
Verbul este partea de vorbire care exprimă acțiunea, starea și existența ființelor, lucrurilor, fenomenelor naturii.
La ce întrebări răspunde verbul?
Verbul răspunde la întrebările: Ce face? Ce va face? Ce a făcut? Ce vom face?
Exemplul 1:
Bunica împletește ciorapi. Pisoiul se joacă cu ghemul. Bunicul a săpat în grădină. Acum sta liniștit. Așteaptă ziarul. Nepotul aleargă prin curte. Grivei latră. Tata vine de la fabrică. Mama pregatește masa. Toți vom mânca. Tacâmurile sunt pe masă. Pâinea e în coșuleț.
Identificarea verbelor din propozitiile de mai sus:
- Bunica împletește ciorapi. (ce face bunica? – impletește)
- Pisoiul se joacă cu ghemul. Bunicul a săpat în grădină. (Ce face pisoiul? – Se joacă)
- Acum sta liniștit. (Ce face? – stă)
- Așteaptă ziarul. (Ce face? – Așteaptă)
- Nepotul aleargă prin curte. (Ce face nepotul? – aleargă)
- Grivei latră. (Ce face Grivei? – latră)
- Tata vine de la fabrică. (Ce face tata? – vine)
- Mama pregatește masa. (Ce face mama? – pregătește)
- Toți vom mânca. (Ce vom face? – vom mânca)
- Tacâmurile sunt pe masă. Pâinea e în coșuleț. (Cuvântul sunt arată că tacâmurile se află (există) pe masă. Cuvântul e arată că pâinea se află în coșuleț.)
Exemplul 2:
Eu citeam la geografie. Tu arătai la hartă. Doamna învățătoare a intrat în clasă. Noi ne-am ridicat în picioare. A început lecția. Ionel a răspuns primul. Învățasem despre bogățiile judeăului nostru.
Verbele care arată acțiuni ce au loc înainte de momentul vorbirii pot să apară sub forma unui cuvânt: citeam, citisem, citirăm, dar pot să apară și sub o forma compusă din două cuvinte: am citit, ai scris, au învățat, ați desenat.
Verbele care arată actiuni ce au loc inainte de momentul vorbirii răspund la întrebări precum: ce am făcut? ce ai făcut? ce au făcut? ce ați făcut?
Valori morfologice ale verbului
1. Predicativ
a) verb predicativ personal
– predicativ → formează singur predicatul;
– personal → se conjugă la toate persoanele;
b) verb predicativ impersonal
– cere subiectiva.
– nu se conjugă decât la persoana a III-a singular care exprimă impersonalitate: se zice, se
aude, trebuie, etc.
c) verb unipersonal
– nu cere subiectiva.
– ex: plouă, ninge, tună, etc.
d) verb predicativ nepersonal (rar: inf.)
– ex: A se intra prin dreapta.
2. Auxiliar
a) auxiliar morfologice:
– am venit;
– aș fi venit;
– să fi venit;
– n-oi veni;
b) auxiliar pasiv:
– sunt chemat;
– am fost chemată;
– find chemat;
3. Copulativ = PN + NP
a) personal (se conjugă la toate persoanele)
Ex: Noi suntem cinstiți.
b) impersonal (numai persoana a III-a sg.)
Ex: E bine.
c) nepersonal (nu se conjugă la nici o persoană)
Ex: Fiind bine.
Locuţiuni verbale
Grupuri de două sau mai multe cuvinte, care conțin un verb și care se pot înlocui cu un verb
care arată acțiunea.
Sunt întotdeauna predicate verbale!
– a luat-o la goană = a fugit;
– a sta de vorbă = a vorbi;
– a lua parte = a participa;
Funcții sintactice:
S: A lua parte înseamnă….
CD: Știe a o lua la goană.
ATR: Dorința de a se da de-a rostogolul.
NP: A veni înseamnă a lua parte.
Tranzitivitate | Intranzitivitate |
-complement direct: Citește o carte. | – verb de mișcare – reflexivele – stare: o mă bizui o mă oftic o mă supăr o mă enervez Ex: Se gândește la ceva. |
Modurile și timpurile verbului
În limba română verbul are opt moduri (patru moduri personale și patru moduri nepersonale), șapte timpuri (trei sunt timpuri de bază: prezentul, trecutul și viitorul), două numere și trei persoane.
a) Modurile personale (predicative) ale verbului:
– indicativ (acțiune reală). Timpurile: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor, viitor anterior.
– conjunctiv (acțiune realizabilă, posibilă). Timpurile: prezent, perfect.
– condițional-optativ (condiție-acțiune dorită). Timpurile: prezent, perfect.
– imperativ (rugăminte, urare). Timpurile: pozitiv, negativ.
b) Modurile nepersonale (nepredicative) ale verbului:
– infinitiv (numele acțiunii). Timpurile: prezent, perfect.
– gerunziu (împrejurarea).
– participiu (acțiune suferită de un obiect).
– supin (scopul, destinația, proveniența).
Diatezele verbului
Diatezele verbului în limba română sunt: diateza activă, diateza reflexivă și diateza pasivă.
1. Diateza activă
Arată acțiunea săvârșită de subiect.
Exemple:
Eu plec.
Tu ai venit.
Ei veneau.
2. Diateza reflexivă
Arată că acțiunea verbului se răsfrânge asupra subiectului care o execută.
– pronume reflexiv
– fără funcție sintactică
Exemple:
El se gândește. (pe sine)
Ei se hotărăsc. (pe ei)
El își imaginează. (lui)
Noi ne închipuim. (nouă)
3. Diateza pasivă
Arată că acțiunea exprimată de verb, săvârșită de altcineva, este suferită de subiect.
Copilul a fost chemat de profesor.
Copilul = subiect gramatical;
chemat: participiu acordat;
de profesor: complement de agent;
Diateza pasivă → Diateza activă
Profesorul a chemat copilul.
– verbele la diateza pasivă = predicate verbale.
– complement de agent numai la diateza pasivă
Conjugările verbului
După terminațiile infinitivului
Conjugare | Terminații |
I | „-A” : a lua, a crea, a agrea |
a II-a | „-AE” : a putea, a avea |
a III-a | „-E” : a crede, a face |
a IV-a | „-I” / „– Δ : a iubi, a hotărî |
Funcțiile sintactice ale verbului
Modurile personale:
- Predicat
Modurile nepersonale:
- Infinitiv
- Gerunziu
- Participiu
- Supin
În acest articol ați lecturat despre Verb. Ce este verbul?, La ce întrebări răspunde verbul?, Valorile morfologice ale verbului, Locuțiunile verbale, Modurile și timpurile verbului, Diatezele verbului, Funcțiile sintactice ale verbului.