Atributul. La ce întrebări răspunde atributul?

Atributul

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia (adjectiv).

La ce întrebări răspunde atributul?

Atributul răspunde la întrebările: care? ce fel de? a cui? al cui? ai cui? ale cui? câți? câte? al câtelea? a câta? ș.a.


Exemplu:

Mi-am cumpărat o cămașă frumoasă. (ce fel de cămașă? – frumoasă)
Soarele luminos strălucește pe boltă. (care soare? – luminos)
A ocupat locul al treilea. (al câtelea loc? – al treilea)


Ce determină atributul?

Atributul determină:
– un substantiv: Asta-i patria română.
– un adjectiv: Ape limpezi curg la vale.
– un pronume:  Acesta de sus este mai bun.
– un numeral: Trei dintre ei mi-au fost colegi.


Prin ce este exprimat atributul?

Este exprimat prin:
– substantiv: Limba noastră-i graiul pânii.
adjectiv: Lalele roșii au înflorit.
– numeral: Nu are copertă caietul al doilea.
– pronume: Cărțile lor au pagini colorate.
verb (la un mod nepersonal): Dorința de a călători mă stăpânește.
adverb: Linia de metal are la capătul de sus o mașină.

Ținând seama de părțile de vorbire prin care se exprimă, acesta este de mai multe feluri: atribut adjectival, atribut substantival, atribut pronominal, atribut verbal și atribut adverbial.

Atributul adjectival se exprimă printr-un adjectiv propriu-zis, printr-un numeral, care se comportă ca un adjectiv, prin adjective posesive, demonstrative, nehotărâte, negative etc., printr-un participiu acordat cu substantivul determinat (Am găsit creionul pierdut) sau printr-un gerunziu folosit ca adjectiv (Coșurile fumegânde ale combinatului metalurgic se înalță la marginea orașului).

Atributul adjectival se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

Atributul substantival se poate exprima printr-un substantiv în cazul genitiv, dativ sau acuzativ, precedat de o prepoziție sau de o locuțiune prepozițională.

Rareori atributul substantival poate fi exprimat și printr-un substantiv în cazul dativ.

Uneori, substantivul prin care este exprimat atr. substantival se află în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului determinat, sau acordat în caz cu acesta. Un astfel de atribut se numește apoziție. Apoziția poate fi:

simplă: Colegul meu Alexandru stă în banca a doua din față.
dezvoltată: Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a purtat multe războaie pentru apărarea patriei sale.

Apoziția dezvoltată se desparte prin virgulă de restul propoziției.
Apoziția determină nu numai un substantiv, ci și un pronume:
Noi, colegii lui Alexandru, îl prețuim pe acesta pentru curajul său.


Observații:

1. Când atributul adjectival este exprimat printr-un adjectiv la comparativ sau la superlativ, elementele care servesc la formarea acestor grade (mai, cel mai, mai puțin, cel mai puțin, tot atât de etc.) se analizează împreună cu adjectivul, nu separat.

2. Locuțiunile prepoziționale care precedă atribute substantivale se analizează împreună cu acestea, nu separat.

3. Numeralele substantivizate prin articulare (cei trei, cel de-al treilea etc.) se includ în categoria atributelor substantivale:
Părerile celo trei nu erau luate în seamă.


Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor

%d blogeri au apreciat: