Conjuncția. Ce este conjuncția?
Conjuncția este partea de vorbire care leagă două părți de propoziție de același fel.
În textul de mai jos:
Un basm cu pajuri și cu zmei
Începe-acum o fată.
Nu-ți vorbesc de gramatică și de aritmetică.
– cu este prepoziție simplă, leagă atributele pajuri și zmei de substantivul determinat, un basm;
– și leagă atributele cu pajuri, cu zmei;
– de este prepoziție simplă, leagă complementele gramatică și aritmetică de verbul determinat, nu vorbesc;
– și leagă între ele complementele de gramatică, de aritmetică.
Conjuncția și prepoziția sunt cuvinte de legătură.
Conjuncția leagă:
a) părți de propoziție de același fel:
subiecte:
Feciorii și fetele au întins hora.
atribute:
Este un om binevoitor dar nepriceput.
complemente:
Mergem la mare și la munte.
nume predicative:
Mărul este mic, dar dulce.
b) două propoziții (când leagă două predicate):
Copilul citește / și scrie.
Prepoziția leagă atributul și complementul de părțile de vorbire pe care le determină:
Un basm cu pajuri.
…vorbesc de gramatică.
Prepoziția nu este parte de propoziție, dar intră în alcătuirea părților de propoziție:
cu pajuri este atribut, exprimat prin substantiv precedat de prepoziție.
Conjuncția nu este parte de propoziție și nu intră în alcătuirea părților de propoziție.
După formă, conjuncțiile sunt:
– simple: și, iar, nici, ci, dar, să, de, dacă, fiindcă, încât, deci, sau, ori etc.;
– compuse: ca să, încât să etc.
Unele conjuncții simple provin din grupuri de cuvinte cu valoare de conjuncție: fiindcă (fiind + că), încât (în + cât) etc.
Conjuncția așadar, așezată în interiorul unei propoziții, se pune între virgule: Astăzi, așadar, ne întâlnim pe stadion.
Conjuncțiile însă și deci așezate în interiorul unei propoziții nu se despart prin virgulă: Ne-am împrietenit însă deodată.
(Cezar Petrescu, Năluca)
Deosebirea dintre conjuncție și prepoziție:
1) Conjuncția poate lega două propoziții.
Prepoziția nu poate avea acest rol.
2) Prepoziția cere ca substantivul care urmează să fie în cazul acuzativ, dativ sau genitiv.
Conjuncția nu are de-a face cu nici unul dintre cazuri.
3) Prepoziția face parte din structura complementului și a atributului, se analizează cu acestea.
Conjuncția care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel nu face parte din nici o propoziție, se află între ele (numai conjuncția care leagă propoziția secundară de o altă propoziție, pe care o determină, face parte din propoziția secundară și trebuie analizată în cadrul ei).
Observații:
1. Iar, nici, și pot avea valoare de conjuncție sau de adverb.
Sunt adverbe atunci când le rostim accentuat și au înțeles de sine stătător:
A venit iar la noi. (iar = din nou, iarăși)
Nu știe nici poezia aceasta. (nici = măcar)
Se sperie și de umbra lui. (și = chiar)
2. Este greșită o construcție ca aceasta:
Aflați despre noi căci suntem sănătoși.
(căci s-a folosit în locul lui că)
3. Conjuncțiile dar și însă nu pot fi folosite în aceeași propoziție, deoarece au același sens, sunt sinonime.
Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Manual Limba Română – Conjuncția