Izma sau menta

Izma sau menta este o plantă ierboasă, cu miros plăcut și gust răcoritor, care se cultivă pe suprafețe întinse în țara noastră. Se mai numește și izma de grădină.

Menta are o tulpină de 50-60 cm, în 4 muchii, goală înăuntru, ramificată și acoperită cu perișori rari. Mai are și tulpini târâtoare, stoloni, prin care se înmulțește. Frunzele, în formă de lance, sunt opuse. Pețiolul este scurt iar limbul crestat pe margini. Pe ambele fețe ale limbului se găsesc ghinduri lucioase, galbene-cenușii, care conțin ulei. Dacă frecăm o frunză între degete aceste ghinduri se sparg și uleiul din ele răspândește un miros plăcut. Dacă mestecăm frunze de izmă simțim un gust iute, răcoritor. Florile au culoare violacee sau albastru-deschis și sunt grupate în spice spre vârful tulpinii și ramurile.

Planta se recoltează întreagă sau numai frunzele, la începutul înfloririi. Uscarea se face cu grijă, fie în pod, fie la aer cald, pentru ca frunzele și florile să nu se înnegrească.

Ceaiul de mentă (20 g la 1 l apă) este folosit în bolile de stomac, intestine, ficat și rinichi. Frunzele se folosesc pentru ceaiuri iar din planta întreagă se obține uleiul de mentă care conține o substanță numită mentol. Acest ulei se întrebuințează la prepararea unor paste de dinți, a săpunurilor și bomboanelor.

Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel