Fagul

Fagul este cel mai falnic arbore din pădurile de la poalele munților până în zona brazilor.

Tulpina lui este înaltă și are o coajă netedă, cenușie-albicioasă. Coroana este foarte bogată.

Frunzele fagului sunt întregi, ovale, netede și au un pețiol scurt. Marginile limbului sunt întregi, puțin încrețite, cu peri rari ca niște gene.

Florile. Ca și stejarul, fagul are două feluri de flori pe același arbore. Florile bărbătești, cu numeroase stamine, sunt grupate în mâțișori ca niște ciucuri scurți, cu codițe lungi, subțiri și elastice. Florile femeiești, câte două la un loc, sunt învelite de niște solzi care au pe dinafară țepi moi. Din aceștia se dezvoltă cupa cu ghimpi, care acoperă fructul.

Fructul este o anchenă și se numește popular jir. Achenele, dezvoltate din cele două ovare ale pistilelor, stau câte două la un loc, învelite într-o cupă cu ghimpi tari, când sunt coapte. Cupa se desface în 4 clape care se răsfrâng în afară și lasă să cadă fructele.

Întrebuințări. Lemnul de fag este tare, se despică ușor în lung, se îndoaie greu, iar când se usucă, crapă. Se recunoaște după niște liniuțe, așezate în lungul lui, de culoare ceva mi închisă. Lemnul de fag este foarte bun pentru foc. Din el se fac: mobilă, jucării, vagoane de cale ferată etc. Încălzit se înmoaie și apoi se poate îndoi, iar răcit își păstrează forma dată. Lemnul curbat servește la fabricarea diferitelor mobile, a obezilor, tălpilor de sanie etc. Din lemn de fag se prepară spirtul de lemn și oțelul de lemn; din rumeguș - hârtie și celuloză. Jirul, bogat în ulei, servește la îngrășatul porcilor.

Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel