Derivarea. Ce este derivarea?

Derivarea

Derivarea este procedeul de formare a unor cuvinte noi din cuvinte de baza cu ajutorul prefixelor și sufixelor.

Derivarea cu sufixe

Exemplu:

a) Asta-i patria noastră
     Unde-au vitejit strămoșii.
b) Era cu veselie ca întâiul foc în sobă.
c) În câteva clipe mulțimea se răspândi în toate părțile.
d) Dar Decebal Cotruță a tăcut ostășește.

Observați că:

verbul viteji s-a format prin derivare de la cuvântul de bază viteaz (adjectiv) + sufixul -i
substantivul veselie s-a format prin derivare de la cuvântul de bază vesel (adjectiv) + sufixul -ie
substantivul mulțime s-a format prin derivare de la cuvântul de bază mult (adjectiv) + sufixul -ime
adverbul ostășește s-a format prin derivare de la cuvântul de bază ostaș (substantiv) + sufixul -ește

Prin derivarea cu sufixe se pot forma în limba româna:

substantive comune:
morar (moara + -ar)
țaranime (țaran + -ime)

– substantive proprii:
Ionescu (Ion + -escu)
Siriteanu (Siret + -eanu)

Adjective:
argintiu (argint + -iu)
dureros (durere + -os)
pământesc (pământ + -esc)

– Verbe:
bocăni (boc + -ani)
brăzda (brazdă + -a)
chinui (chin + -ui)

– Adverbe:
pitiș (a piti + -iș)
șoimește (șoim + -ește)
târâș (a târâ + -îș)

În limba româna sunt numeroase sufixe. Cele mai cunoscute dintre acestea, sunt următoarele:

a. Pentru substantive comune:

-anie (-enie): pățanie, petrecanie, dârzenie, rudenie, surzenie
-ar: cireșar, coșar, fierar, rotar, tâmplar
-ăraie: apăraie, fumăraie
-ăt: dangăt, strigăt, treacăt
-ătate: bunătate, vecinătate
-ătura: alergătura, afumătura, săpătură
-că: ardeleancă, olteancă, țărancă
-eală: amețeală, greșeală, oblojeală, sprinteneală, urzeală
-eancă: bănățeancă, moldoveancă
-easă: bucătăreasă, croitoreasă, lenjereasă
-eață: dulceață, fineață, roșeală, verdeață
-et: bănet, brădet, făget, răcnet
-ețe: bătrânețe, tinerețe
-giu: barcagiu, macaragiu
-ie: bucurie, câmpie, hărnicie
ime: desime, muncitorime, țăranime, vechime
-ință: biruință, locuință, stăruință
-ist: betonist, tractorist, utecist
-iș: aluniș, marunțiș, papuriș
-mânt: așezământ, jurământ, învățământ
-oaică: leoaică, lupoaică, tigroaică
-oare: ninsoare, strânsoare
-re: adunare, trecere, venire

Observații:
– Se pronunță și se scrie a (nu ea) în sufixul -ar după orice consoană, deci și ș: coșar
– Se pronunță și se scrie -ie în sufixul -ăraie, nu e (-ărae): fumăraie.
– Sufixul -eală se pronunță și se scrie cu ea (nu cu a) la singular și cu -e la plural, precedat de orice consoană: tocmeală – tocmeli; îmbulzeală – îmbulzeli.
Precedat de o vocală, sufixul -eală are varianta -ială, la singular, și -ieli, la plural:
croială – croieli; chibzuială – chibzuieli

b. Pentru substantivele proprii:

-eanu: Câmpeanu, Pietreanu, Prundeanu
-escu: Alexandrescu, Dumitrescu, Marinescu
-ilă: Cocoșilă, Murgilă, Negrilă
-oiu: Lăzăroiu, Sturzoiu, Ștefănoiu

c. Pentru adjective:

-ător: cântător, fermecător, răsunător
-cios: cuviincios, mâncăcios, pofticios
-esc (-ească): frățesc, românesc, țărănesc, vitejesc; frățească, românească, țărănească, vitejească
-iu: albăstriu, cenușiu, mijlociu
-os: lemnos, osos, umbros
-ui: gălbui, verzui
-uriu: alburiu, fumuriu, timpuriu

Observație:
Se pronunță și se scrie e (nu ă) în sufixul -esc: franțuzesc

d. Pentru substantive și adjective:

-an: curcan, gâscan
african, american, belgian
-ean (-eană): argeșean, dobrogean, lugojean, muntean, sătean
                            pământean
-oi: cintezoi, vulpoi
        greoi
-tor: croitor, scriitor, vânător
          cântător, dăunător, fermecător

Observație:
Cu excepția unor cazuri rare (ex. coreean), precedat de vocală sufixul -ean are varianta fonetică -ian, -iană, -iancă: buzoian, buzoiană, buzoiancă.

e. Pentru verbe:

-a: curăța, îndrepta
-ăi: behăi, hămăi, lipăi
-ăni:clănțăni, trăncăni, zdrăngăni
-i: curăți, roși, turti, vorbi
-ui: bubui, hurui, turui

f. Pentru adverbe:
-ește: bărbătește, fizicește, italienește
-iș: cruciș, pieziș, pitiș; chiorâș, târâș.

Derivarea cu prefixe:

Rescrie, împăduri, nesigur, neimportant, pregăti etc


Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor – Derivarea. Ce este derivarea?

persoane au considerat acest articol util. Votează dacă ți-a fost de ajutor.