D-l Goe – Comentariu literar

D-l Goe – Comentariu literar

În operele sale în proză, de mică întindere, marele nostru scriitor I.L. Caragiale a prezentat aspecte semnificative din viața societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

În schița „D-l Goe”, autorul relatează întâmplări din timpul călătoriei familiei lui Goe – personajul principal – la București. De fapt, felul în care prezintă purtarea celor trei eroine (mam’mare, mamițica și tanti Mița) evidențiază intenția lui Caragiale de a surprinde contrastul dintre ceea ce vrea să pară această familie (educată, cinstită, cu un limbaj ales) și ceea ce este ea în realitate (incultă și cu un limbaj de mahala). Personajele își dezvăluie propria lor lipsă de educație, iar cititorul înțelege mai ușor de ve odrasla este leneșă și obraznică. În același timp, comportarea lui Goe ne amintește de relațiile dintotdeauna dintre copiii răsfățați, părinții și bunicii lor.

Dialogul însuflețit, situațiile hazlii și atitudinea ironică a scriitorului sunt calități evidente ale scrisului acestuia.

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – D-l Goe – Comentariu literar – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor