Complementul de agent. Exemple
Complementul de agent determină un verb la diateza pasivă, arătând de cine este săvârșită acțiunea.
Exemplu:
| Eminescu a scris multe poezii frumoase. El a creat și Scrisoarea III. Cei curajoși au câștigat victoria. | Multe poezii frumoase au fost scrise de Eminescu. Și Scrisoarea III a fost creată de el. Victoria a fost câștigată de cei curajoși. |
Explicații:
Predicatele propozițiilor scrise în stânga paginii sunt exprimate prin verbele la diateza activă a scris, a creat, au câștigat, iar subiectele prin cuvintele Eminescu (substantiv), el (pronume) și cei curajoși (adjectiv devenit substantiv). În aceleași propoziții, cuvintele poezii, Scrisoarea III, victoria sunt complemente directe.
În coloana din dreapta paginii, verbele a scris, a creat, au câștigat fiind trecute la diateza pasivă (au fost scrise, a fost creată, a fost câștigată), cuvintele Eminescu, el, cei curajoși, din subiecte, au devenit complemente, iar complementele directe poezii, Scrisoarea III, victoria s-au transformat în subiecte gramaticale ale acestor propoziții. Complementele de Eminescu, de el, de cei curajoși arată, de fapt, de cine a fost săvârșită acțiunea și sunt subiecte logice ale acțiunii exprimate de verb.
Asemenea complemente care determină verbe la diateza pasivă, arătând de cine este săvârșită acțiunea, se numesc complemente de agent.
Prin ce este exprimat complementul de agent?
Complementul de agent poate fi exprimat printr-un substantiv (Eminescu), pronume (el) sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (cei curajoși) în acuzativ precedate de prepoziția de sau de prepoziția de către:
Drumul prin pădure a fost croit de către primii excursioniști.
Se întrebuințează de către mai cu seamă atunci când vorbitorul intenționează să diferențieze complementul de agent de un complement indirect (Bradul acesta a fost doborât de toporul său = cu toporul tău) sau de un complement circumstanțial (Copilul a fost copleșit de emoție adică din cauza emoției).
Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Complementul de agent
