Propoziția circumstanțială concesivă. Exemple

Propoziția circumstanțială concesivă este propoziția subordonată care arată o împrejurare în măsură să împiedice realizarea acțiunii din regentă, dar nu o împiedică. Îndeplinește în frază rolul de complement circumstanțial concesiv.

Propoziția circumstanțială concesivă se introduce prin:

– conjuncția deși;
– locuțiunile conjuncționale: cu toate că, măcar că, chit că, fără să;
– prin pronume și adjective pronominale nehotărâte: orice, oricare, oricâte și adverbe relative sau nehotărâte: cât, oricum, oricât etc.

Cele cu nuanță condițională se pot introduce prin:
– conjuncțiile: dacă, de, să:
Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau…
                                    (Costache Negruzzi – Alexandru Lăpușneanu)
– locuțiunile conjuncționale: chiar dacă, chiar de, chiar să, măcar de, măcar să, și dacă (de), nici dacă, nici de etc.

Observație: În regentele propozițiilor concesive există, adeseori, unul din adverbele totuși, tot sau locuțiunea adverbială cu toate acestea (astea):
Și deși ziua era la început, soarele totuși ardea cu putere și prevestea o adevărată zi de cuptor.
                                      (Calistrat Hogaș – Singur)

Topica: Propoziția circumstanțială concesivă stă, de obicei, înaintea regentei. Când se insistă asupra regentei, concesiva o urmează.

Punctuația: Oricare ar fi locul ei față de regentă, Propoziția circumstanțială concesivă se desparte prin virgulă de regenta ei.

Exemplu:

Ba chiar mă pârau și pe mine, deși îmi vedeam de treabă.
                                       (Panait Istrati – „Căpitan” Mavromati)

Vom vedea dacă minte, spuse jupânul; dar dacă nu minte, ați pățit-o, chiar dacă ați furat amândoi bani din tejghea.
                                       (Panait Istrati – „Căpitan” Mavromati)

Niciodată însă nu i-am văzut batjocoritori cu „căpitan” Mavromati, oricât îmi părea de ridicolă apropierea aceasta.
                                       (Panait Istrati – „Căpitan” Mavromati)

Explicații:

Prima și ultima frază sunt alcătuite din câte două propoziții:

– una principală:
Ba chiar mă pârau și pe mine;
Niciodată însă nu i-am văzut batjocoritori cu „căpitan” Mavromati;
– una secundară:
deși îmi vedeam de treabă;
oricât îmi părea de ridicolă apropierea aceasta,

ambele introduse prin conjuncțiile deși și adverbul oricât.

Fraza a doua este alcătuită din:

– trei propoziții principale:
a) vom vedea;
b) spuse jupânul;
c) dar ați pățit-o;
(Propoziția – spuse jupânul – este incidentă, adică nu are legătură directă cu fraza).

– trei propoziții secundare:
a) dacă minte (completivă directă);
b) dacă nu minte (condițională);
c) chiar dacă ați furat amândoi bani din tejghea,

dintre care numai ultima, introdusă prin locuțiunea conjuncțională chiar dacă.

Analizând prima frază, observăm că propoziția secundară deși îmi vedeam de treabă, ar fi putut împiedica realizarea acțiunii din propoziția principală (Ba chiar mă pârau și pe mine). Faptul acesta (împrejurarea aceasta) nu împiedică realizarea ei.

O asemenea propoziție, care arată o împrejurare în măsură să împiedice realizarea acțiunii din regentă, dar nu o împiedică, se numește circumstanțială concesivă.

Sursa: Ion Popescu – Limba Română-Gramatică, Editura didactică și pedagogică București 1984 – Propoziția circumstanțială concesivă