Analiza sintactică a frazei. Exemplu

Analiza sintactică a frazei urmărește cunoașterea diferitelor propoziții care intră în alcătuirea acesteia, a raporturilor ce se stabilesc între aceste propoziții, a topicii și a punctuației.

Cum însă fiecare propoziție este alcătuită din diferite cuvinte, este necesar să se cunoască totodată și părțile de propoziție, precum și părțile de vorbire prin care sunt exprimate acestea.

O bună analiză sintactică a frazei se poate face numai dacă se ține seama de câteva criterii orientative, procedându-se astfel:

1. Se citește cu atenție textul dat pentru analiză și se caută a se înțelege ce urmărește autorul să comunice prin el.

2. Se identifică mai întâi toate predicatele și se subliniază.

3. Se recunosc cuvintele (conjuncții, locuțiuni conjuncționale, pronume, adverbe relative etc.) prin care se introduc diferite propoziții și se încadrează într-un dreptunghi spre a fi mai ușor de urmat cu jaloane în delimitarea propozițiilor.

4. Se delimitează cu o linie verticală propozițiile, notându-se cu o cifră.

5. Se stabilesc propozițiile principale.

6. Se precizează felul fiecărei propoziții subordonate și se notează regentele acestora.

Pentru a se cunoaște mai ușor felul propozițiilor subordonate, este bine să se aibă în vedere:

a) conținutul fiecărei propoziții;

b) termenul determinat de propoziția regentă, în cazul în care subordonata determină un singur cuvânt sau mai multe;

c) ordinea propozițiilor în frază;

d) semnele de punctuație (virgula, punctul și virgula, linia de pauză, parantezele);

e) propozițiile intercalate și incidente (ultimele neavând legătură directă cu restul frazei);

f) părțile de propoziție prin care ar putea fi substituite;

g) posibilitățile de înlocuire a cuvintelor de legătură din fraza respectivă prin altele, care ar ajuta mai mult la recunoașterea unor propoziții subordonate.

7. Se arată ce raporturi se stabilesc între diferitele propoziții ale frazei.

8. Se analizează apoi sintactic și morfologic fiecare propoziție.

Exemplificări

Analiza sintactică a frazei, ca și cea a propoziției, se poate face oral sau în scris.

Pentru cea orală recomandările făcute mai înainte sunt suficiente.

Analiza sintactică a frazei în scris se poate face în mai multe feluri:

I. După delimitarea lor și stabilirea elementelor de legătură, se transcrie fiecare propoziție și se arată felul ei, procedându-se astfel:

a) După ce s-au subliniat predicatele și s-au încadrat într-un dreptunghi cuvintele de legătură, se delimitează propozițiile și se numerotează; ca de exemplu:

b) Se transcrie fiecare propoziție:
1. Șușteru nu înțelesese pe dată – propoziție principală;
2. ce i se spune – propoziție completivă directă;
3. parcă îi luase mințile – propoziție circumstanțială de mod;
4. (și) celălalt era departe – propoziție principală;
5. când se dezmetici – propoziție circumstanțială de timp;
6. se pierdea pe sub arcadele podului vopsit în roșu – propoziție principală;
7. dispărea ca o nălucă, în fulgerările apei morților – propoziție principală.

Dacă se face analiza părților de propoziție, este bine ca aceasta să urmeze imediat după ce a fost scrisă fiecare propoziție.

II. Mai operativă este analiza făcută direct pe textul dat, prin notarea fiecărei propoziții cu aceleași litere ca la părțile de propoziție, astfel:

Dacă se analizează și părțile de propoziție, este recomandabil ca propozițiile să fie notate deasupra, însoțite de litera P și cifra respectivă.

Raporturile dintre propoziții se notează, ca și cele dintre părțile de propoziție, prin săgeți:

sau sub formă de schemă relațională:

Sursa: Ion Popescu – Limba Română-Gramatică, Editura didactică și pedagogică București 1984 – Analiza sintactică a frazei