Predicatul. La ce întrebări răspunde predicatul?

Ce este predicatul și la ce întrebări răspunde?

Predicatul este partea principală de propoziție care arată ce se spune despre subiect.

La ce întrebări răspunde predicatul?

Predicatul răspunde la una din întrebările ce face?, ce este?, cine este?, cum este?

Ce arată predicatul?

Acesta arată:
– ce face subiectul: Cuza-Vodă s-a uitat țintă la moș Ion Roată.
– ce este subiectul: Nilul este o apă curgătoare permanentă a Saharei.
– cine este subiectul: Soldații erau leșii.
– cum este subiectul: D-l Goe este impacient.

Felurile predicatului

– Predicat Verbal:
Predicatul verbal răspunde la întrebarea ce face? și se exprimă, în general, printr-un verb predicativ la un mod personal, la oricare dintre cele trei diateze (activă, reflexivă sau pasivă).
Țăranii s-au întors la vetrele lor.

Se numesc verbe predicative acelea care au înțeles deplin, putând forma singure predicatul.
Verbele care, neavând un înțeles de sine stătător, nu pot forma predicatul chiar la un mod personal se numesc verbe predicative.
Predicatul verbal este și cel exprimat prin:

a) o locuțiune verbală:
…povestirea copilului îmi aduse aminte de toate cele de demult frumoase și pentru totdeauna uitate.
(Mihail Sadoveanu – Un om năcăjit)

b) o interjecție:
Pupăza zbrr! pe-o dugheană.
(Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

Observație:
Deoarece din punct de vedere morfologic locuțiunile verbale se comportă ca un singur verb, trebuie considerate ca un tot, formând un singur predicat, fără a analiza verbul din componența acestora separat de celelalte cuvinte care alcătuiesc locuțiunile.

– Predicat Nominal
Predicatul nominal este alcătuit dintr-un nume predicativ legat de subiect printr-un verb copulativ.
El răspunde la întrebările: ce este?, cum este?, cine este?
Numărul predicatelor nominale se stabilește după numărul verbelor copulative, nu după cel al numelor predicative.
Dan este disciplinat, silitor și bine crescut.
Într-un predicat nominal însă numele predicativ este esențial, deoarece el singur spune ceva despre subiect.
Verbul copulativ nu face altceva decât să lege numele predicativ de subiect.

Verbele copulative cele mai obișnuite sunt: a deveni, a fi, a ieși, a părea, a rămâne, a ajunge, a se face, a însemna etc.

Verbul a fi este predicativ atunci când are sensul de: a exista, a se afla, a se găsi, a se întâmpla, a trăi, a dăinui etc.
Ieri am fost la cinematograf.

Numele predicativ poate fi exprimat nu numai prin substantive, adjective sau pronume, ci și printr-un:
a) numeral:
Ei erau doi, noi devenisem zece.
b) verb la infinitiv sau la supin:
Idealul nostru este a învăța (de a învăța) cât mai bine.
Lucrarea ta este de lăudat.
c) adverb:
Astfel e țara Ardealului. (Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai-Voievod Viteazul)
d) interjecție:
Vrei tu, dar o să încasezi la lopeți, mă Vintilă, de-o să fie vai de zilele tale, mai spuse medicul. (Marin Preda – Soldatul cel mititel)


Propoziții:
1. Tata sapă în grădină.
2. Radu plantează caiși și vișini.
3. La bucătărie, mama pregătește mâncarea.
4. S-a deschis poarta.
5. A împins-o vântul.
6. Câinele latră.
7. Bunicul stă cu nepoțelul.
8. Gigel invață lecțiile.

Cuvântul sapă este o parte a propoziției care arată ce face subiectul primei propoziții (tata).

Cuvântul plantează ne spune ce face subiectul din a doua propoziție (Radu).

La fel cuvintele: pregătește, s-a deschis, a împins, latră, stă, învață sunt părți ale propozițiilor respective și arată fiecare ce se spune despre subiect (mama, poarta, vântul, câinele, bunicul, Gigel).

Pentru a afla predicatul punem întrebarea subiectului.

Exemplu:
Ce face tata? (sapă)
Ca să aflăm subiectul punem întrebarea predicatului.
Cine sapă? (tata)

Predicatul poate fi oriunde în propoziție.

%d blogeri au apreciat: